Monumentul Eroilor din Negrești Oaș: pe urmele unor valori care nu se schimbă

Am ajuns în Negrești Oaș prima dată pe 24 ianuarie, când se sărbătorea Unirea Principatelor Române. După o explorare a orașului am descoperit locul unde acest eveniment a fost celebrat: Monumentul Eroilor din Negrești Oaș. Ceremonia publică se încheiase deja, iar eu mă trezesc singur în fața unui obelisc înalt de marmură neagră așezat în mijlocul unui mic complex monumental.

Coroanele de fl ori își făceau simțită prezența. Norii făceau ca atfmosfera să fi e mai apăsătoare. Mă apropii de monumentul care căuta să elibereze din tensiune străpungând parcă cerul. Observ plăcuța așezată la baza monumentului și citesc încet: „În memoria eroilor căzuți pentru apărarea gliei strămoșești, pentru apărarea independenței și suveranității României.”

Am rămas acolo preț de câteva minute gândindu-mă că pentru mine e atât de natural să mă exprim liber. Să trăiesc într-o țară unde să pot călători, să scriu, să întâlnesc oameni noi sau să le ascult poveștile. Însă acei oameni de care Monumentul Eroilor amintește au murit pen- tru un set de idei.Liniște.
– E vorba despre eroii revoluției din 1989, spuse o voce de bărbat din spate.Mă întorc, ca trezit dintr-un vis și văd un bătrânel care mă privea fix.
– Nu aveau nici o siguranță a viitorului continuă el. Iar pe mulți oameni, nesiguranța îi sperie. Dar acești oameni aveau ceva diferit, credeau în ceva ce mulți nu mai îndrăzneau să viseze pe vre- mea comuniștilor. Aveau valori pe care le considerau sfi nte: libertatea, integritatea, perseverența de a urmări un scop.
Putea să se schimbe orice în jurul lor. Valorile nu se schimbă însă. De aceea unii au și murit pentru ele. Ascultam și atât. Parcă eram într-o transă.
– Păcat că acum mulți trec pe lângă un astfel de monument, fără să mai ia în seamă ce a fost. Când sunt deja aceste lucruri, puțini le mai apreciează, adăugă bătrânul.
Pe tine tinere te văd altfel. Eu poate nu mai trăiesc mult dar tu poți să-ți amintești mereu să cauți valorile, principiile, indiferent de cum arată situația din societate. Ele sunt busola care te va ghida către decizii înțelepte.
– E ciudat că nici nu te cunosc, răspund. Eu sunt Ziggy.
– Nici nu trebuie Ziggy, zâmbi bătrânul.
Ți-am transmis ce trebuia, exact același lucru pe care și eu l-am primit când eram tânăr și ascultam poveștile din război ale bunicului. Acum cercul se închide la mine. La tine abia se deschide, căci orice informație de preț pe care o afli trebuie să o transmiți mai de- parte. Așa funcționează lucrurile.
Rămâi cu bine Ziggy!
Nu am putut să mai ripostez căci ce-mi spusese pe final m-a lovit ca un trăznet.De aceea am scris această poveste acum pentru tine!