Muzeul Satului Osenesc

Din întreg ținutul țării Oașului bisericile din lemn au dispărut. Din a doua jumătate a secolului XIX, în fiecare localitate au început să se construiască biserici din piatră iar cele vechi au fost abandonate. Cu timpul acestea s-au degradat și și au dispărut ca și cum nu ar fi existat. O singură biserica de lemn a supraviețuit și poate fi găsită astăzi în Muzeul Satului Oșenesc din Negrești Oaș.

Specialiștii nu au elucidat încă misterul de ce în alte zone istorice, precum Maramureș, Țara Lăpușului sau Țata Chioarului, lăcașele din lemn s-au păstrat iar aici nu.

Biserica de lemn din Lechința a fost salvată în timpul comunismului la insistențele unui fotograf local, Ioniță G Andron, care a trimis memorii conducerii de atunci. El a fost primul care a fotografiat această biserica de lemn și a înțeles valoarea ei istorică, datând din 1635.

Biserica de lemn de tip vechi, ca mărime fiind dintre cele mai mici, a fost dezmembrată și transportată la Negrești Oaș în același an în care a fost deschis muzeul satului. Astăzi este piesa de rezistență a acestui muzeu.

[mashshare]

ZiggY

O bucată din istoria veche a oșenilor – biserica de lemn

Pe vârful unei coline înverzite din Negrești Oaș, înconjurată de case tradiționale oșenești și toate cele necesare unor gospodării, se înalță semeț o mică biserica de lemn. Este ultima de acest gen din Țara Oașului.

Fiind cazat aici, într-un conac din spatele bisericii, trec în fiecare zi pe lângă ea și seara îmi place să o admir în lumina reflectoarelor. Atunci parcă îmi ies în evidență anumite detalii pe care nu le observ ziua.

Muzeul Satului Osenesc

Într-o seară stăteam pur și simplu și o examinam, încercam să îmi dau seama de ce este așa mică. Fiind obișnuit cu bisericile mari din ziua de astăzi îmi era greu să îmi imaginez cum este să mergi la o slujbă într-o astfel de biserică. Îmi imaginam cum se îmbulzesc oamenii să intre sau cum se ceartă care să intre și care să stea afară. După câteva minute de răgaz mi-am dat seama de ceva: oamenii buni încap oriunde. Pe vremea aceea nu era nevoie de biserici mari, enoriașii se înțelegeau și veneau cu drag la mica biserica de lemn.

Nu mi-am dat seama de atunci cât de veche este biserica de lemn. Abia a doua zi, când m-am documentat am aflat cât de importantă este și din ce perioadă provine. Sunt norocos că am ocazia să văd zilnic această podoabă a istoriei religioase din Țara Oașului.

Echipa Zig Zag prin România