DSC_0242-2

Pe malul stâng al râului Tur, într-o zonă de deal acoperită de verdeață este reconstituit un sat tradițional oșenesc. Muzeul satului de aici are în compoziția sa case tradiționale din fiecare zonă a țării Oașului. Tot ce se găsește într-un sat tradițional din zonă se poate vedea și aici.

De la gospodăriile tradiționale, până la biserica de lemn și instalațiile tehnice tipic sătești, toate sunt păstrate în forma originală și sunt încă funcționale. Biserica de lemn este din satul Lechința și datează de la începutul secolului al XVII-lea și este cel mai vechi exponat din muzeul satului. Casele tradiționale datează din secolele XVIII – XIX și reprezintă case specifice satelor Racșa, Moișeni și Negrești.

Cea mai atrăgătoare parte din muzeul satului este cea cu instalațiile care funcționează cu forța apei. Aici găsim o moară pe apă pentru măcinat, o vâltoare folosită la spălarea hainelor groase și o piuă care era folosită pentru prelucrarea țesăturilor de lână.

Muzeul Satului Oșenesc este un loc perfect pentru a cunoaște o bună parte din bogăția culturală a țării Oașului.

[mashshare]

ZiggY

Viața în Muzeul Satului Oșenesc

Ajuns în Țara Oașului am fost impresionat de oamenii de aici și cultura lor. După ce am discutat cu mai mulți oameni din zonă mi s-a recomandat să mă cazez la Muzeul Satului Oșenesc. În felul acesta am ocazia să cunosc în mai de aproape cultura și tradițiile oșenești.

Viața în muzeul satului este una foarte frumoasă. Locuiesc în unul dintre conacele de aici și totul decurge perfect. Mă plimb zilnic printre casele tradiționale și în fiecare zi descopăr ceva nou. Astăzi am descoperit moara pe apă.

Cel mai des trec pe lângă biserica de lemn și mereu mă întreb cum a rezistat în timp o bisericuță de lemn cum e aceasta. Bănuiesc că lucrurile bine făcute și bine întreținute nu au vârstă. Casele cu acoperiș de paie și cele cu prispă înaltă mă relaxează și mă inspiră mereu.

Într-o seară vorbeam la telefon și m-am așezat pe banca de pe prispa uneia din căsuțe. După câteva minute am încheiat convorbirea și am rămas acolo gândindu-mă cum trăiau pe vremuri oșenii în astfel de case. Am închis ochii și deodată aud:

  • Fecior, nu mai sta afară să nu îngheți, hai înăuntru la sobă.

Mă ridic și observ o bătrânică zdravănă care tocmai ieșise din casă. Am intrat după ea și am ascultat-o lângă sobă.

  • Ce-i cu hainele astea hidoase pe tine? Ia și te îmbracă cu astea, sunt făcute cu mâna mea!

Mi-a dat niște haine albe, probabil era costumul tradițional oșenesc. La urmă mi-a dat o pălărie cu o pană înaltă de păun. Aș fi vrut să îmi facă cineva o poză.

Aud un zgomot puternic și îmi dau seama că am adormit. Începuse să plouă…tuna. Eram singur pe acea băncuță de pe prispa casei din muzeul satului. M-am întors în camera mea cu gândul la acel costum.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)