Bunicuța Melania din Sătmar

Noaptea care tocmai a trecut mi-a luminat ziua care a urmat. După ce am servit pâine şi vin, ca semn de bun venit, am mâncat o porţie de clătite bănăţene. O să povestesc Banatului cât de gustoase sunt clătitele zonei când o să-i păşesc meleagurile. Îţi spuneam că noaptea mi-a luminat ziua care a urmat precum un bun sfetnic. Am plecat la drum prin Ţara Zarandului. Din Ineu până în Hălmăgel urci, urci şi iar urci iar pe lateral vezi munţii Codru Moma pe stânga şi munţii Zărandului pe dreapta.

Acesta este meleagul moţilor crişeni care, de-a lungul timpului, li s-a dus vestea de oameni harnici, frumoşi iar în acelaşi timp, buni meşteşugari. N-am întâlnit până acum oameni leneşi fiindcă am avut norocul să întâlnesc, încă de pe meleagurile lui Iorga, Enescu, Eminescu şi Luchian , un om harnic care mi-a recomandat un alt om harnic şi tot aşa precum roata unei mori. M-am oprit în Ineu fiindcă văzusem lume adunată în faţa unei clădiri.“ Oare ce o fi?“ m-am întrebat.

Dau ziua bună în stânga şi în dreapta. I-am cam speriat puţin pe oameni cu barba mea. Spre deosebire de ceilalţi bărbaţi, eram singurul bărbos. Un tânăr ca mine, cu tenul moale de copil, care are o tufă de păr sub bărbie, este o raritate, drept să-ţi spun. Fiindcă eram la o expoziţie de pictură, privirile curioase s-au diluat printre tablourile cu artă naivă. M-am diluat printre picturile expuse fiindcă veselia scenei din tablou făcea casă bună cu zâmbetul care abia mi se vedea prin tufa de păr numită, ocazional … barbă. Mă nimerisem la o expoziţie de pictură naivă.

Pictura naivă este ca o joacă, ca o poveste pentru copii. E plină doar de culori şi nuanţe vii. Când te uiţi la un astfel de tablou ai impresia că viaţa este doar veselie. Iar când te apropii ca să observi detaliile te învăluie amintirile sau e posibil să faci noi descoperiri. Se apropie de mine un bătrânel blajin. Era de statură medie, avea un chip luminos decorat cu un zâmbet care se bucura de viaţă. Și cu voce blândă îmi zice în timp ce se apropie cu pași mărunți de mine:

– Poate fi și secretul longevității tinere!

– Secretul longevității? Vă referiți la pictura naivă? Mă atinge elegant de cot. Simțeam că eram prieteni de-o viață.

– Pictura îți lasă libertatea să fii tu. Veselia picturii naive atrage. Exact cum magia atrage pe oameni. Aprobam din cap.

– Și secretul longevității? Bătrânelul știa că mă grăbesc ca izvorul care dorește să umple albia râului. Continuă cu voce răbdătoare.

– Da. Chiar așa este. Mă asigura că pot avea încredere în mesajul său cu ultima propozițe rostită cu mult entuziasm.

– În momentele când ești prins ca într-o colivie, pictura naivă este colțul tău liber. Acest colț liber te poate elibera de orice prinsoare. Mă duc să pictez după ce vin de la arat, mă duc să pictez după ce mă supăr pe vreo bovină, mă duc să pictez după ce mă mai supără un vecin, când sunt bucuros, după ce mă joc cu nepoții, după ce petrec cu familia. Mă duc să pictez după ce mai stau cu câte o femeie frumoasă. În acel moment, o doamnă bine aranjată, cu un zâmbet de admirație pentru bătrânelul cu care vorbeam se apropie.

– A sosit momentul să vă prezentăm. Publicul așteaptă să le povestiți despre mesajul picturii naive. O asculta atent.

– Dacă nu sunt naiv, îmi permiteți să-l invit pe tânărul cu barbă să asiste la discuția noastră? – Sigur că da. Pentru dumneavoastră fac orice. Și zâmbi din nou cu admirație către bătrânel iar bătrânelul îmi făcu din ochi.