Pasiune și adrenalină maximă, la raliu, în Satu Mare

„Ce-mi place mie la raliu și ce e foarte important e că te învață să apeși pedala într-un loc sigur. Când mi-am luat carnetul, prima săptămână o fost ‹oau!›, mă așteptam la asta.

Instructorul ne-a zis: ‹Eu n-am făcut un lucru, numai l-am potolit. La început eram ‹oau, ce fain e!›. Eu nu mă duc în oraș, nu sunt cu viteza. Și unii prieteni se miră că merg cu 40-50/h, tocmai eu care sunt la raliu.

În oraș e periculos și într-o secundă poți pierde tot și eu nu mă joc cu asta. Sunt de părere că atunci când ți-i dat să ți se-ntâmple ceva, ți-i dat, dar trebuie să ai și grijă.

E adrenalină maximă în sportul ăsta. E o senzație pe care n-o trăiești la toate sporturile. Ăsta nu e un sport oarecare, e mai special.

De exemplu, la fotbal, baschet, ce trebuie să faci? Să alergi, să dai din picioare. Aici e cam singurul sport unde trebuie să-ți folosești toate membrele și trebuie să fii foarte atent, foarte concentrat. Și un milimetru poate conta pentru că dacă de exemplu iei trasa foarte scurtă și din greșeală ieși pe pietriș, îți patinează mașina și acolo automat intră reflexele, pe care le ai, nu le ai, te ajută”.

[mashshare]

ZiggY

Ziggy schimbă ruta: la raliu în Satu Mare

-Tinere Ziggy spiritul tău plin de energie si adrenalină trebuie să întâlnească un tânăr cu aceeași energie.

-Pe cine imi recomanzi întreb eu spiritul Sătmarean?

-Tudor , un tânăr sătmarean, ambitios, energic și plin de adrenalină.

-Ce face acest tânăr?întrebă Ziggy?

-Raliu . Nu cu un model obișnuit, ci cu un Tico .

-Genial, zic eu. Trebuie sa vorbesc cu el.

Sofer de raliu, Satu Mare

Stabilim să ne întâlnim. Pregătit cu reportofonul și curiozitatea de a-l întâlni, în primele minute imi spune:

Ziggy poți să îmi spui mai multe despre călătoria ta și ceea ce faci?

Îmi dau seama că înregistrarea dialogului fără să îi povestesc mai multe despre ceea ce fac, îi trezea o senzatie inconfortabilă și sentimentul că stă de vorbă cu un jurnalist.
Primele minute le petrec povestind despre cum au fost celelalte orașe în care am călătorit precum:Botoșani,Suceava,Maramureș și acum Satu Mare.  Oamenii pasionați și foarte buni în ceea ce fac și locurile vizitate.

Tudor înțelege idea. Apoi, îmi povestește despre cum a început pasiunea pentru raliu, ceea ce îl ținea motivat să continue, cum îl sprijină familia și cât de mult l-a ajutat să își dezvolte reflexele.
Aflu că prima pasiune a fost pentru ping-pong vreme de 9 ani și că apoi a început să facă raliu.

Întreb: De ce nu Ping-Pong în loc de raliu?

Raspunde “- Adrenalina si ceea ce simti, fiind foarte atent cum să iei trasa(curba) cu mașina, este unică.”

Înteleg apoi că fiecare secundă petrecută de el în  condus este ca o uniune între om și mașinărie.Ca și cum i-ai dat viată, unui mecanism construit să te ajute în perfecționarea reflexelor și testarea la limită, nu folosit doar pentru a te deplasa din pct-ul A în B.

Am ramas uimit cîtă energie,responsabilitate și dorință,poate avea un personaj la 18 ani pentru a nu renunța la pasiunea lui.

Am reținut și planurile lui viitoare pe următorii 2 ani, concursurile planificate deja. Recunoștința pentru ceea ce are zi de zi și  mașina cu care participa îi întăreau principiile…Principiile care îi aduc rezultatele dorite.

Dupa 2 ore de discuție cu Tudor,  rămân cu  gândul că pasiunea pentru raliu sau orice altcva iți ține aprinsă flacăra de a trăi fiecare moment la cote maxime.

Echipa Zig Zag prin România