Astfel, și-a organizat singur un spectacol de tobe. Nu întâmplător a primit numele de  Marșul tobelor . Cum a apărut ideea ?

„E vorba despre un om pe care n-a ieșit deloc din satul lui natal niciodată. M-am întâlnit cu el la o nuntă și am vorbit cu el, fără să știu cine e. Mă-ntrebam când am venit înapoi la teatru: ‹Doamne, există așa ceva? Are 75 de ani și nu a ieșit deloc din satul lui.› Am vrut să fac o piesă, iar regizorul și directorul teatrului nu prea au avut timp de așa ceva. Și atunci am făcut totul eu singur. Marșul tobelor e numele piesei, dar Călătorie imaginară, ăsta era prima dată. Am făcut un spectacol ca să-l duc pe bătrânul ăsta într-o călătorie imaginară în lume.

Cum văd eu muzica de tobe și muzica în general ?

E un lucru care deschide sufletul oamenilor. Poți să comunici prin ea toate lucrurile. Și apare ritmul, care e unul dintre cele mai importante lucruri din viața noastră. De la bătaia inimii până la pașii de mers toate-s în ritm. Toată viața noastră e într-un ritm. Noi care facem acest lucru, încercăm să o facem ritmic viața, așa cum este”.

[mashshare]

ZiggY

Rețeta unei discuții de neuitat: tobe, glume și poveste

Când l-am întâlnit, mi-a amintit de Robin Williams, actorul de comedie – zâmbet larg, ochi albaștri jucăuși, plini de bancuri și glume. Până să ajungem în ”spațiul său de joacă” din cadrul Casei de Cultură Satu Mare, mi-a spus două bancuri – unul era despre moldoveni.

M-a întâmpinat călduros. Prima dată, nu știa la ce fel de interviu să se aștepte, dar când m-a văzut, a prins imediat drag de mine. Mi-a zis din prima că arătam ca un copil curios și a simțit să sunt sincer.

Și chiar am redevenit copil în prezența lui. M-a dus la etaj, în sala lui de repetiții și antrenament. O minunăție! Tobe peste tot! De toate mărimile și felurile: tobe grecești, tobe șamanice, tobe din India (hangdrum), tobe cubaneze (jemba), tobe digitale și multe, multe altele.

Îți dai seama că nu am rămas „nemuritor și rece”, nu aveai cum. Am pus mâna pe toate, am cântat a fiecare în parte, m-am jucat ca un copil. Apoi, l-am rugat pe el să-mi cânte. Și m-a încântat cu o melodie de relaxare la hangdrum-ul atât de exotic și sonor.

Mi-a povestit că obținerea unor tobe a fost o aventură întreagă. A călătorit prin toată lumea. Acum se distrează organizând spectacole de jazz cu teatru.

„Mă interesează ca oamenii să se simtă bine la spectacolele mele. Să plece bucuroși. Dacă am reușit asta, mi-am atins scopul. Mereu mi-am dorit să fac oamenii să râdă.

Am grupuri de elevi pe care îi învăț percuție și tobe. Unii vin la mine și râd, se amuză, apoi îi apucă plânsul. Nu mai e sinceritatea care era odată. Știi, în ziua de azi mulți purtăm măști, iar dacă prin spectacole reușesc să-mi relaxez audiența… e foarte bine. Îmi ating scopul.”

M-am retras din întâlnirea cu el atunci, dar am mai revenit de vreo câteva ori. E distractiv și simpatic.

Ideile sale despre muzica de tobe, ritm și legătura cu o viață armonioasă îmi vor rămâne mereu în minte.