Centrul vechi Satu Mare văzut din Turnul Pompierilor

Chiar și iarnă fiind, în multe zile, Centrul Vechi din Satu Mare e îmbrățișat de razele blânde ale soarelui. Când treci pe-aici, vechiul și modernul se iau la întrecere.

Oriunde te uiți, fiecare clădire parcă vrea să-ți atragă atenția cu farmecul ei.

Centrul Vechi este locul în care istoria, misterul, frumosul și uimirea aleargă deodată către tine, toate vrând să-ți lase-o amintire-n suflet.

După o frunză zgribulită de frig, zărești o biserică măreață ce te-ndeamnă să-i calci pragul. Mai încolo, observi că muzeul vrea să-ți împărtășească din tainele lui. Dar nici Palatul Administrativ nu se lasă mai prejos, chemându-te să-i descoperi înălțimile și amintirile vechi și grele ce le poartă-n spate.

Dacă te oprești puțin să cugeți, fluxul gândurilor îți este întrerupt de imaginea statuii lui Vasile Lucaciu, care poate-ar vrea să te-nsoțească. Și de stai o clipă-n loc și-nchizi ochii, simți cum ești întâmpinat de-un spirit tăcut…să se numească oare Curiozitate? Sau Intuiție ? Sau Aventură?

Oricum i-ai spune, el te conduce în Centrul Vechi și-ți descoperă toate secretele dacă-l urmezi și-l asculți cu atenție. Trebuie doar să te lași purtat de el cu încredere 🙂

[mashshare]

ZiggY

Un mod inedit de a vizita Centrul Vechi din Satu Mare

Centrul vechi Satu Mare din turnul pompierilor

Era o după amiază caldă când mă aflam din nou în explorare prin Centrul vechi. În dimineața acelei zile, norii își instauraseră dominația și părea că toată ziua va fi mohorâtă.

Însă orele amiezii l-au ajutat pe bătrânul Soare să-și recapete forțele. Strălucea cu putere, ca se asigure că până și cel mai mic norișor negru va fi alungat de pe domeniul său: cerul albăstrui.

Hmm, mă gândesc, în timp ce mână atinge instinctiv geanta în care aveam aparatul foto.

Ce-ar fi să fac ceva diferit în Centrul Vechi?

Am urcat în Turnul Pompierilor, pe lângă care trecusem de multe ori. Îl fotografiasem și ziua și noaptea iar acum îmi dadea o idee nouă: să fac o vizită la înălțime a zonei centrale din Satu Mare.

Din turn, orașul se vedea altfel. Lumina gălbuie a Soarelui inunda în tsunami-uri tăcute clădirile, parcul central…Erau aceleași clădiri. Chiar și Palatul Administrativ, sumbru pe vreme ploioasă părea mai blând.

Brusc, mi-am amintit de vorbele lui Wayne Dyer: când schimbi felul în care privești lucrurile, lucrurile pe care le privești se schimbă.

Nu Centrul Vechi se schimbase…ci perspectiva mea, felul în care mă raportam la el. Asta m-a inspirat să găsesc o nouă ipostază a orașului.

Am coborât bucuros din Turnul Pompierior, cu o fotografie care mă mulțumea și în același timp cu idee puternică. Toate experiențele pe care le voi avea făcând Zig Zag Prin România depind de „lentilele” pe care aleg să le folosesc.

Echipa Zig Zag prin România