Cântăreața de muzica folk

„Eram în anii de liceu. Avusesem o colegă care cânta la chitară și m-a impresionat foarte mult; plus că pe vremea aia era foarte la modă cenaclul Flacăra. Atunci toată lumea avea câte o chitară. Și uite-așa, m-am dus acasă la un final de săptămână.

Făcând liceul aici în Satu Mare, eu fiind de la țară, m-am dus acasă și l-am rugat pe tatăl meu să mă înscrie la școala populară de arte. Și de-aici a început totul. Am luat chitara în mână și n-am mai lăsat-o.

Mai târziu, soțul meu, care-i mare amator de poezie, m-a luat cu el. Îmi zice: ‹Hai, să vezi și tu ce se întâmplă acolo la cenaclu!›.

Poetul Ion Bala conduce cenaclul Afirmarea, unde se întâlnesc periodic, de două ori pe lună poeții sătmăreni.

Și, cum am ajuns, Bala ia chitara și-mi spune să le cânt pentru că știa că abordez muzica folk. Ideea, de fapt, de aici s-a născut: la cenaclul Afirmarea, așa cum era înainte cenaclul Flacăra. Le spun: ‹Hai să facem o treabă similară, păstrând proporțiile, bineînțeles!› Așa am început să compun pe versurile poeziilor sătmăreane”.

~Cântăreață muzica folk-Satu Mare

[mashshare]

ZiggY

Muzica folk, ceai cald și multă poveste

Cântăreața de muzica folk

Când am sunat-o, ca să stabilim întâlnirea noastră, am invitat-o îndrăzneț să aducă și chitara cu ea, căci nu mai ascultsem demult muzică folk. Totuși…

În ziua cu pricina, m-am întâlnit cu dumneaei în fața unei cafenele din Satu Mare. Am surprins o doamnă tinerică, cu față rotunjoară, ușor machiată, care m-a invitat să stăm la un ceai fierbinte.

Înainte de a ne așeza la masă, un domn a intrat în vorbă cu noi și i-a spus: „ Să știți că îmi place mult muzica dumneavoastră.” M-a surprins aprecierea spontană și am continuat către masa noastră.

Nu a știut exact despre ce era vorba, așa că am introdus-o în povestea mea. Ulterior, mi-a spus că nu a adus chitara pentru că nu era un loc ideal în care să cânte. Am convenit că acest fapt nu va rămâne nerezolvat 🙂

Muzica folk: un traseu firesc

Din discuția cu ea îmi amintesc de un lucru care m-a impresionat: pentru locul în care a ajuns, pentru șcena care a primit-o, ea nu a făcut ceva supraomenesc. Doar își împlinea, zilnic, pasiunea de a cânta la chitară, colegilor ei de școală.

Timpul i-a adus înainte, oportunități… fără cuvinte. Și spun fără cuvinte din două motive.

Primul se datorează firei sale modeste. Nu o încântă schimbul lung și filozofic de cuvinte.

Iar al doilea motiv ține de faptul că nu folosește cuvinte, ci mesaje simbolice, de suflet. Prin muzica folk, ea cântă poezia sătmăreană care „e mai mult simțire decât o descifrare de înțelesuri a cuvintelor folosite. Vreau să promovez muzica folk pentru că invită către poezie, către cultură.”

Mi-a povestit cum soțul ei a susținut-o și a promovat-o. Îl apreciază și vorbește foarte frumos despre căsnicia lor. „Ne înțelegem foarte bine. El e cel care știe să povestească despre tot felul de lucruri, el e cel care m-a ajutat să îmi scot CD-urile…

Fără el cu siguranță nu aș fi unde sunt acum. Este foarte important ca într-o relație să fie ceva care vă leagă, vă unește – o pasiune comună. Și el apreciază foarte mult cultura și muzica folk. Așa ne-am cunoscut – la un concert folk.”

De asemenea, mi-a împărtășit că este și învățătoare și îi place mult. Îi încurajează pe tineri să învețe muzica din plăcere, așa cum a fost și pentru ea. Acesta e atuul ei – predă ceea ce deja experimentează de ani. „Îmi place mult să lucrez cu cei mici. Asta este ceea ce fac în primul rând. Muzica folk și poezia sătmăreană sunt un hobby. Nu intenționez să fac bani din asta. Mă împlinește sufletește și atât.”

Am apreciat enorm la ea simplitatea propozițiilor și faptul că nu și-a pregătit nimic, iar tot ce a trebuit să vină în discuție, a lăsat să vină. Îmi pare bine să vă cunosc 🙂

Echipa Zig Zag prin România