Povestitor, gazetar și scriitor

„Am crescut într-o comună de lângă Satu Mare. Când un om își făcea casa, tot satul mergea să-i construiască. Dacă avea nuntă, toată lumea aducea găină, zahăr, lapte. Dacă avea înmormântare, tot satul sărea. Ei, spiritul ăsta a dispărut, spiritul ăsta comunitar de într-ajutorare. Ei nu înțeleg că în unitate stă puterea! Cuza a spus asta.

Pe de altă parte, eu merg pe principiul că cel mai bun gazetar e ăla rău. Am fost și neiertător și mă mai întrebau de ce. Iar eu le spuneam:‹ Pentru că țin la tine. De exemplu, tu ai apendicită, o boală simplă. Dar eu degeaba o să-ți dau ție algocalmin și o să-ți tot fac masaj… Dacă nu iau cuțitul și bisturiul și-ți scot partea aia rea, o să mori. Nu-i păcat să mori dintr-o banală apendicită? Așa, eu te-am înțepat un pic, tu ai văzut că  ai reacționat acolo, te-ai supărat pe mine și foarte bine ai făcut. Dar important e să te vindeci. Dacă supărarea ta față de mine nu se va vindeca, nu-i nicio problemă, dar dacă tu te-ai vindecat, e ok”.

[mashshare]

ZiggY

Cine n-are un povestitor, să-și cumpere 🙂

Povestitor, gazetar și scriitor

Indiferent de vârstă, oamenii iubesc poveștile pentru că în multe din ele se regăsesc situații din viața lor.

Mai mult decât atât, aceste mici întâmplări, reale sau imaginate, le oferă inspirație pentru cazuri concrete.

De aceea, să fii povestitor e un privilegiu dar și o responsabilitate. Poveștile lui pot influența multe generații.

În Satu Mare am cunoscut un om pentru care povestea e ca aerul pe care îl respiră: mereu prezentă în viața lui. Am aflat de el chiar în prima zi când am ajuns aici, chiar de la un redactor de ziar din oraș. Mi-a spus: merită să-l cunoști. E un povestitor pasionat. A fost directorul Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Satu Mare. E și gazetar și scriitor O să-ți spună tot ce vrei despre județ: cultură, tradiție, istorie…ce vrei. Omul ăsta nu stă o clipă!

Zis și făcut!

Câteva zile mai târziu…afară îți era milă să scoți un câine: ploaie și frig strașnic. Așa că ne-am întâlnit la biblioteca județeană.

Noul meu prieten își folosea în mod natural talentul de povestitor: am aflat despre Țara Codrului, despre cuptoarele dacice, Castelul Károlyi din Carei…despre Țara Oașului și obiceiurile „colorate” ale oșenilor sau despre manifestările culturale și evenimentele din județ. Mă uimea faptul că avea mereu o poveste pregătită cu care îți capta atenția. Nu se ferește să fie critic când consideră că e corect să facă asta.

Am ascultat apoi multe povești inedite despre orașul Satu Mare, în special despre clădiri reprezentative cum ar fi Turnul Pompierilor, Hotelul Dacia sau Biserica Romano Catolică. Nu a pierdut din vedere oamenii interesanți din județ pe care merită să-i întâlnești

Am râs cu poftă, am rămas uimit sau șocat pe alocuri. Asta face un povestitor! Știe să-ți arate o lume complexă, așa cum este diversitatea multietnică și multiculturală a județului Satu Mare.

La un moment dat m-am uitat la ceas. Nici nu mi-am dat seama când au trecut 2 ore. Într-adevăr, pentru el viața e o continuă poveste.

Ne-am despărțit doar pentru ca în zilele următoare să-l întâlnesc iarăși pe povestitor, la o emisiune TV pe care o coordonează.

Îmi pare bine să te cunosc maestre!

Echipa Zig Zag prin România