Scrimă sub emoția tricolorului

Sportivii sunt ambasadori ai României peste hotare. Am întâlnit câțiva și în Satu Mare. Cum îi recunoști? Statură înaltă, postură elegantă și corp armonios. Însă sunt unii care aleg să facă performanță în sport.

Gerul de ianuarie nu ar scoate nici câinele afară, zice vorba bătrânilor. Totuși pe mine m-a scos. Un ger aprig de iarnă cum mai găsești prin nordul țării. Motivul este unul destul de bun. Mă întâlnesc cu un scrimeur. Face parte din echipa națională și mă grăbesc să-l cunosc.

Ne întâlnim, ne salutăm și intrăm repede într-o cafenea. La cald începem să povestim. Atitudinea lui mă inspiră. Vorbește grav și foarte precis. Când își dă seama că folosește prea mulți termeni tehnici, se oprește și își cere scuze. Reia discuția pe același ton cald.

Îl întreb: ce influențe a avut sportul în viața ta? Încearcă să lege ceva….dar. Nimic. Se gândește, se bâlbâie puțin, probabil surprins de întrebarea mea. Leagă totuși câteva cuvinte: „învăț respectul în scrimă. Înainte eram rău, rău. Aici trebuie să fii foarte relaxat, să gândești”.

Recunoaște însă că a avut și moment de nervozitate în timpul duelului: “am dat cu șutul în mască o dată…în scrimă dacă te-ai enervat pierzi. Totul e pierdut”, repetă încet. Glasul i se umple de emoție când își aduce aminte de intonarea imnului național. Este apogeul participării într-o competiție sportivă la scrimă.

Mărturisește cu părere de rău că ar fi bine ca scrimeurii să aibă condiții mai bune în țară iar sportul să fie mai apreciat. Vrea să ajungă la Olimpiadă și crede că va reuși cu siguranță. Lumea are încredere în el fiind cel mai tânăr scrimeur: ”Nu vreau să spun că sunt cel mai bun. Oricum cel mai bine afli de la cei din afară”, spune cu modestie sportivul.