Ziggy, întâlnește o cântăreață de muzică populară din Tara Oasului

Cât îi Țara Românească, nu-i ca oșanca frumoasă”, zice cântecul, adaptat puțin de Ziggy. Apoi câte sunt în România asta, încă n-am aflat până acum ce cântece se cântă prin Tara Oasului. Cică numai cei născuți acolo pot cânta oșenește. Pentru alții ar fi un chin să cânți în acest stil.

Nu am rămas impresionat doar de cântecul oșenesc ci și de frumusețea oșencelor. Cică se numește țâpuritură și face parte din unicitatea zonei. Cântăreții ce țâpuresc duc mai departe tradiția și folclorul tradițional cu multă mândrie-n suflet.

Amintiri din Tara Oasului

De când era mic copil i-a plăcut jocul și cântul. Îmi povestește cu mare drag, într-un glas nostalgic, cum a început a țâpuri pe când mergea la sapă în țarină. Și începea a zice din toate câte un “ptic” (așa cum zic oșenii). Se lua la întrecere cu alte vecine de gard, care dintre ele țâpurea mai bine.

Spune că în Tara Oasului toate aveau un rost bine știut și cântau ca ziua să treacă mai repede. Râzând, își aduce aminte că la sapă se țâpureau numai din alea lente. Nu cântau din alea mai rapide, că apoi îți venea a dansa și nu mai aveai chef de treabă 🙂

Uneori se ziceau și versuri din alea mai deocheate dar tot în spirit de glumă. Oamenii erau prietenoși, se înțelegeau din versuri și nu exista nicio urmă de răutate. Spiritul de concurență ușor de observat astăzi prin mărimea caselor oșenilor se manifesta altă dată prin frumusețea și dulceața glasului.

Așa a decis ea că trebuie să facă cunoscut spiritul din Tara Oasului peste mări și țări. Și l-a făcut cu tot sufletul. Voi o cunoașteți?