Tipuritor din Moinesti

“Nu poți să țîpureşti sau să sufli în trâmbiță dacă nu bei o pălincă bună”.

Când auzi de Paina, trebuie să știi că este vorba despre el. Este cel mai mare țîpuritor în viață. A moștenit arta țîpuritului din neam în neam, din tată în fiu. Este unul dintre cei care duc mai departe și promovează tradiția Țării Oașului.

Spune că a fost ceteraș și că atunci când țîpurește acompaniat de un ceteraș, cum îi place cel mai mult, trebuie să discute cu el. Îi explică pe limba lui exact ce vrea să audă și cum vrea să țîpurească.

[mashshare]

ZiggY

Țîpuritură de Țara Oașului

Din cântecul ultimului fluieraș din Țara Oașului, sunt îndemnat să merg la cel care țîpurește. Pe partea stângă, după biserică, voi găsi un alt țîpuritor în viață, în dreptul unei case din cărămidă cu un etaj, porți din fier, vopsite în culoarea negru.

– Ziua bună mare domn! îi zic după lungi căutări.
– Ziua bună tinere cocon!
– Auzit-am de la săteni că țîpurita-i bine dumitale.
– Tinere, țîpuresc de multă vreme. La 7 ani am învățat a țîpuri.
– Cum de v-ați ales tocmai asta?
– Țîpuritu nu îl alegi domnaș, când veni chemarea, apăi veni.
Nu te mai încumeți cu una cu alta.

La cele 65 de primăveri deja implinite, nu îmi puteau crede ochilor, când începu a țîpuri. Când asculți pentru prima oară, ai impresia că e doar un strigăt înalt și subțiat. Dar când asculți mai bine, începi să înțelegi modul cum se transmit mesajele.

– Tineraș domn, hai colea zice către mine.
Mă șervește cu cârnați și pălincă de cireșe. Că fără ceva pus la stomac nu mere bine pălinca.

– Fără pălincă nu mere nici a țîpuri măcar. Dacă nu-i uns grumazul, nu mere.
– Mă Gheorghe, apăi no mai zii una din fluier.
Și începe a-i da un pic de ritm fluierașului iar apoi greu se mai oprește din cântat. Vreme de câteva minute continuă a țîpuri, după care spune:
– Apăi Paina de la ce vine? îl întreb când face o pauză.
– Paina este numele dat de când eram fecior, zice el către mine.
– “Serveşte” mă îndeamnă să mănânc.

Servesc.
– “ Nu poți să țîpureşti sau să sufli în trâmbiță dacă nu bei o pălincă bună” şi mai toarnă un pahar.

Toate acestea făceau timpul părcă să stea în loc. Am mai servit încă o palincă bună de cireșe ca de drum bun, îmi iau rămas bun și promit că revin la o șezătoare mai mare.

Euforia modului de viață simplu m-a cuprins.
Oare cine se ocupă să conserve toate astea? Cică întrebările sunt de fapt răpunsuri. Astfel ajung la următoarea poveste împreună cu tine cititorule.

Echipa Zig Zag prin România