Percutionist si tobosat de muzica jazzin satu mare

„Muzica e un gând al omului, care e interpretat prin sufletul lui, către alți oameni”.

E omul care are mâinileunse cu praf magic. Atunci când atinge o tobă sau orice instrument la care cântă, totul prinde viață.Sunetele pe care reușește să le producă, te atrag într-o lume a lor și te cuceresc pe loc.

Nu a avut o viață ușoară când era copil, amintindu-și că„eram foarte săraci. Pe vremea aia, în anii ʼ50-ʼ60, maică-mea, săraca, lucra la o fabrică de in și cânepă. Era o nebunie totală în comunismul ăla de atunci, era foarte greu. Și maică-mea îmi povestea multe chestii despre credință, artă, sport, lucruri frumoase… ceea ce a însemnat mult pentru mine de mic a fost ambiția de a avea încredere în oameni, să-i iubești și să lucrezi cât mai mult ca ei să aibă încredere în tine.”

[mashshare]

ZiggY

Rețeta unei discuții de neuitat: tobe, glume și poveste

Când l-am întâlnit, mi-a amintit de Robin Williams, actorul de comedie – zâmbet larg, ochi albaștri jucăuși, plini de bancuri și glume. Până să ajungem în ”spațiul său de joacă” din cadrul Casei de Cultură Satu Mare, mi-a spus două bancuri – unul era despre moldoveni.

M-a întâmpinat călduros. Prima dată, nu știa la ce fel de interviu să se aștepte, dar când m-a văzut, a prins imediat drag de mine. Mi-a zis din prima, că arătam ca un copil curios și a simțit să sunt sincer.

Chiar am redevenit copil în prezența lui! M-a dus la etaj, în sala lui de repetiții și antrenament. O minunăție! Tobe peste tot! De toate mărimile și felurile: tobe grecești, tobe șamanice, tobe din India (hangdrum), tobe cubaneze (jemba), tobe digitale și multe, multe
altele. Îți dai seama că nu am rămas „nemuritor și rece”, nu aveai cum.

Am pus mâna pe toate, am cântat la fiecare în parte, m-am jucat ca un copil. Apoi, l-am rugat pe el să-mi cânte. M-a încântat cu o melodie de relaxare la hangdrum-ul atât de exotic și sonor.

Mi-a povestit că obținerea unor tobe a fost o aventură întreagă. A călătorit prin toată lumea. Acum se distrează organizând spectacole de jazz cu teatru.„Mă interesează ca oamenii să se simtă bine la
spectacolele mele. Să plece bucuroși. Dacă am reușit asta, mi-am atins scopul. Mereu mi-am dorit să fac oamenii să râdă.

Am grupuri de elevi pe care îi învăț percuție și tobe. Unii vin la mine și râd, se amuză, apoi îi apucă plânsul. Nu mai e sinceritatea care era odată. Știi, în ziua de azi mulți purtăm măști, iar dacă prin spectacole reușesc să-mi relaxez audiența… e foarte bine. Îmi ating scopul.”

M-am retras de la întâlnirea cu el atunci, dar mai apoi ne-am văzut de vreo câteva ori. E distractiv și simpatic.

Ideile sale despre muzica de tobe, ritm și legătura cu o viață armonioasă îmi vor rămâne mereu în minte.

De la ritmul de tobe, te invit să afli povestea unui tânăr sătmărean
pentru care ritmul șofatului e o bucurie. Nu conduce orice mașină ci o Dacia 1300!

Echipa Zig Zag prin România