Trâmbițaş din Țara Oaşului

Pictorul din Țara Oaşului m-a lăsat cu întrebări în gând. Călătoria mea nu este lungă fiindcă până se adună cei şapte ani de acasă timpul trece repede.

Se spune că pruncul cât este mic asimilează orice informație, trăiește intens experiențele şi crede că pentru el nu există bine sau rău.

Dintr-odată aud un sunet de departe. Mă opresc ca să ascult atent. Se aude de pe deal. E un sunet care se repetă şi cred că este…un trâmbițaş în Țara Oaşului.

Acea melodie este bărbătească şi face pe bărbați să se simtă mândri iar pe femei le face mai atente.
Am alergat pe dealul de unde se aude sunetul. După un timp mă opresc să-mi trag sufl etul şi … se aud şi tălăngile de oi. Şi iar se aude trâmbițaşul. Ce muzică. Este un ritm fără măsură dar are spirit, are suflet.

E un ciobănaș la oi care sufl ă în trâmbiță. Mă apropii de turmă. Spre surprinderea mea, oile nu se tem şi cânii nu mă latră. Parcă sunt şi ele fascinate de muzica trâmbițaşului.

S-a oprit. Se uită spre mine. Acum au început câinii să latre şi oile să se agite.

– “Hei, stai cuminte” strigă ciobanul către câine. “Stai cuminte, tu n-auzi” urlă aprig.

Se uită atent fi indcă era pe-nserate şi a avut nevoie de puțin timp ca să mă privească în ochi.
– “Hai colea” zice către mine. Către doi butuci îmi face semn să mergem. Mă serveşte cu cârnați şi cu pălincă de cireşe. Am observat că avea un singur pahar.

– “Un singur pahar? “ întreb.

– “ Păi dară cum? “ îmi răspunde ironic. Avea o privire atentă. Probabil a trecut prin multe şi cred că îi inspiram încredere. Şi totuși mă testa.

– “Hai dă-l pe gât că şi eu aştept”.

Trag aer în piept, aterizează pălinca în grumaz şi scot uşor aer- ul afară ca să-mi răcoresc gâtlejul.
Câinii au muțit lângă focul abia întețit iar oile cred că dorm în picioare sau au ațipit.

Ciobănaşul zâmbește şi mai toarnă o tură.

Bea dintr-un gât pălinca.

– “Serveşte” mă îndeamnă să mănânc.

Prind o bucată de cârnat bine prăjit care-mi făcea poftă cât am băut pălinca, îl întind prin muștar şi muşc cu poftă o bucată zdravănă. Se topea în gură iar pălinca care roade la grumaz deschide întotdeauna apetitul pentru un astfel de festin.

– “ Nu poți să țîpureşti sau să sufl i în trâmbiță dacă nu bei o pălincă bună” şi mai toarnă un pahar.

După încă un gât de pălincă bună de cireşe, prinde de trâmbiță şi sufl ă din nou. Oile deschid ochii liniştite iar câinii saltă doar din pleoape.

Acest moment oprește timpul în loc.

M-am oprit să mai beau pălincă pe motiv că am de coborât o vale şi am de mers până în Negrești Oaş.
După ce am încercat şi eu să sufl u în trâmbiță şi m-am făcut de râs, îmi i-au rămas bun de la trâmbițaşul din Țara Oaşului.