Baia comunala din Satu Mare

Iarna și-a intrat în drepturi. Cu gerul și atmosfera de amorțeală din parc nu te trage inima să faci prea multe. Plimbându-te, observi la un moment dat un trenulet vechi. E străjuit de arborii țanțoși, iar sub roțile locomotivelor zac frunzele moarte ale toamnei încăpățânate.

Văzându-l, îți amintești de desenele animate cu astfel de tehnologii complexe 🙂 Intri fără să vrei într-o lume a copilăriei…în meseria de copil mai bine zis, dorindu-ți să te joci.

Pe timp de iarnă trenuletul nu e pus în circulație. Vara, de obicei se adună o grămadă de oameni în jurul lui, fiecare dorindu-și să se dea o tură. După cum îl vezi, îți dai seama că a trecut prin multe. Pare ca un bunic cu multe cicatrici, o tolbă de experiențe și aventuri, dar în același timp și lecții de viață. La asta te duce cu gândul.

Dacă stai mai aproape de el și îl asculți atent, cu siguranță îl poți auzi. Poți sta în liniște, ascultând cum își deapănă amintirile și năzdrăvăniile. Neavând alte trenulețe cu care să povestească, se destăinuie copacilor care oricum îl protejează și sunt prieteni.

[mashshare]

ZiggY

Ziggy din nou copil: în fața unui trenulet, în Grădina Romei

Trenulet din Gradina Romei

În ultimele săptămâni petrecute în Satu Mare, drumurile în zig zag prin oraș m-au adus și la Grădina Romei. Am văzut parcul îmbrăcat de toamnă dar nu-i dădusem prea multă atenție.

Acum de când iarna s-a instalat, s-a întâmplat ca într-o zi să am ceva timp liber până la următoarea întâlnire. Eram lângă Grădina Romei și stând la intrarea în parc am zărit un trenulet simpatic. Daca cu câteva zile în urmă era decorat cu „medaliile” lansate de ciori din copaci acum un strat subțire de zăpadă căuta să mai ascundă din poznele făcute de păsări.

Desi imi era frig, am mai stat lângă trenulet ceva timp. Imi trezise un torent de amintiri…

Mă vedeam înapoi în Maramureș sau în Bucovina: plimbările pline de umor și aventură cu Mocanita de pe Valea Vaserului sau cu Mocănița Huțulca îmi apăreau viu în minte. Mi-am amintit apoi de copilăria petrecută în Iași…orașul în care am crescut…orașul care m-a inspirat să fac Zig Zag Prin România. Era doar o idee pe atunci, acum 2 ani când am avut primul impuls de a merge prin țară timp de 4 ani.
Am realizat că de când am avut ideea și până în prezent când sunt în al 4-lea județ din cele 41 spiritul de copil, visător, jucăuș, aventurier m-a însoțit tot timpul. E drept, barba mi-a crescut acum și odată cu ea multe povești faine am cules 🙂

Aș spune chiar că jocul, în diversele sale forme, inclusiv acest trenulet din Satu Mare, îmi alimentează creativitatea.Mă ține mereu vesel și cu spiritul tânăr.

Am plecat de lângă trenulet cu ideea că jocul și spiritul curios de copil fac ca multe lucruri să fie posibile: inclusiv Zig Zag prin România 🙂

Echipa Zig Zag prin România