” Să editezi o revistă în acea perioadă(1969) era ceva măreț. Împreună cu regretații Ion Baia, Elisabeta Maria Matei, am reușit să punem la cale acea revistă. Bineînțeles, asta s-a întâmplat sub coordonarea unei profesoare, care, din păcate, și ea a trecut la cele veșnice. Și am dus-o în spate 4 ani de zile, cât timp am fost licean.”

„Lucrez încă din 1966 și toate studiile, până în ziua de azi, le-am făcut la seral. Am studiat după-masă. Singura formă de învățământ făcută la fără frecvență a fost doctoratul”.

A ales această formă pentru că în paralel lucra. „Nu mi-e rușine să spun că am pornit de jos. ”

„La un moment dat m-am gândit: ‹Cine vine după noi?› Și după noi, pauză. Și atunci, ce-am făcut? Am umblat prin licee. Apoi am vrut să văd potențialul creator al municipiului Carei, care e mai rezervat un pic.

Am descoperit că aici sunt 20 de poeți, dintre care unii au murit. Și atunci m-am adresat celor tineri. Având în vedere că duc în spate revista ‹Citadela› de vreo 8 ani de zile, atunci am dat posibilitatea tinerilor să se afirme.

Tinerii sunt extraordinari și uneori imprevizibili. Eu am toată încrederea în ei și așa am reușit să debutez editorial, pentru că am și editură, vreo 10 tineri. Le-am deschis o poartă. Pe unii i-am îndrumat spre concursuri, pentru a avea un CV literar înainte de a debuta și așa am reușit să-i promovez într-un fel sau altul”.

[mashshare]

Zig Zag în Satu Mare: Poezie, istorie și povești depănate la un ceai cu scorțișoară

E minunat când întâlnești în viața ta oameni pasionați. Sunt acel gen de oameni pentru care timpul se oprește în loc când vine vorba de spus povești.

Acest om însă nu este pasionat doar de povești ci și de poezie. Îmi mărturisește de când ne-am văzut că este poet aici, în Satu Mare. De fapt, am descoperit că viața lui totodată este o poezie.

În parfumul și aburul ceaiului de scorțișoară, la o masă lângă geamul unei cafenele din oraș, îmi înșiră versuri și crâmpeie de istorie. Plecăm din prezent, ne ducem la originile Sătmarului, călătorim prin perioada comunistă și revenim din nou în prezent. Călătoria prin care m-a purtat, mă face să realizez că acest om este o enciclopedie vie.

Când vine vorba de tineri zâmbetul îi apare pe față. Noi povești curg din experiențele avute.  Are mare încredere că tinerii din România pot schimba în bine țara aceasta.

Se uită la mine cu un aer nostalgic și îmi zice: „Ziggy, generațiile trebuie să se schimbe, vechiul lasă loc noului. Tinerii trebuie să preia frâiele”. Apoi am vorbit ca de la tânăr la tânăr 🙂

Aaa! Și ce-am mai descoperit: poeții vorbesc mult! Uneori prin poezie, alteori prin povești. Dar mie îmi place sa ascult povești. Că doar asta fac prin toată România timp de 4 ani de zile, prin fiecare județ.

Mai apoi împărtășesc cu voi aceste povești. Nu-i așa că este un lucru minunat să stai la un ceai cu persoane dragi ție?