Un cocktail de artist beiușean: desen, sculptură, educație și bestii de metal!

Bătrânii de pe meleagurile poporului de la care învăț spun că sufletul unui artist e făcut de Creator să fie liber! El trece peste reguli, peste normal și confort. Un artist crează din nimic lucruri imaginate cu mult timp acolo, într-un vis. Se mai spune că spiritul non-conformist al artistului îi eliberează pe ceilalți de teamă și le dă posibilitatea să strălucească.
Omul pe care l-am întâlnit în Beiuș mi-a adus aminte de vorbele înțelepte ale bătrânilor. Ceilalți îi spun iubitorului de artă, Profesorul!

Într-adevăr, de la prima vedere, realizam că este diferit…un Bărbat înalt, masiv și în același timp, foarte stăpân pe sine. La fel ca toți beiușenii care se respectă te privește direct în ochi și este deschis ca o carte. Nu a ocolit să-mi povestească despre dragostea lui din copilărie, desenul, dar și despre momentele dure ale vieții sale.
-Tinere Ziggy, începu el cu o dicție foarte bună, am trecut și prin situații foarte dificile. Ele m-au făcut să mă întreb ce este fericirea. Mi-am dat seama că viața merge înainte, cu sau fără tine. Fie rămâi ancorat în durerile trecutului, fie îl folosești ca să evoluezi. Alegerea îți aparține în totalitate!

Cu fiecare poveste îmi dădeam seama de non-conformismul său! Un copil talentat la desen crește mare și devine profesor. Ajunge să predea în același liceu în care a învățat. Testează sculptura și o înțelege. Lasă o urmă vizibilă la intrarea în Roșia, prin acea poartă sculptată în lemn. Inventează o tehnică nouă pentru ceramica funerară. Iar ca acest cocktail să fie complet, îmi spune că îi place să îmblânzească bestiile de metal. Le transformă pe cele cu patru roți, mai vechi. Bestiile cu două îl ajută să cucerească tărâmul accidentat al munților Apuseni.
-Cu siguranță că nu ai optat pentru o viață “călduță”, îi spun eu, surprins de cât de colorată era povestea sa.
-Așa se pare, râse Profesorul. Totuși, nu m-am gândit la început că mă voi dezvolta prin artă. Deși eram talentat la desen, părinții au fost cei care m-au ghidat cu înțelepciunea lor să urmez o carieră în domeniu.

Profesorul nu era tipul artistului singuratic care trăiește izolat. Îl urmăream cât de bine folosește cuvintele și vocea ca să-și transmită mesajul. Toate elementele care formau cocktai-lul vieții sale aveau un lucru comun: omul chiar pune suflet în ce face.

-Ziggy, tinerilor ca și tine le spun să facă ce le place, indiferent ce-ar fi. Mereu vor dori să fie mai buni și să facă perfomanță în domeniul ales. Dacă asta se întâmplă, inevitabil apar și recompensele materiale. E un traseu firesc!
După conversație, Profesorul m-a condus înapoi la han cu una din bestiile sale de metal. Creatura, odată pe moarte, renăscuse acum. Omul acesta chiar nu se plictisește niciodată, îmi zic în sinea mea.

Ziua nu se terminase încă! Mai era destul loc pentru non-conformism, dar de data asta, de la o pictoriță.