O conversație neobișnuită cu tânărul ambasador al naturii

Crișul Repede a fost alături de mine în multe din în călătoria mea Zig Zag prin Oradea. Chiar aș spune că tânărul ambador trimis de natură în mijlocul civilizației urbane mi-e prieten. Unul deosebit de generos chiar!

De fiecare dată când am mers pe lângă el, pe faleză, sau l-am traversat pe unul dintre cele 11 poduri mi-a oferit perspective diferite, pentru fiecare sentiment ce îl încercam atunci.

Într-o după amiază însorită de februarie mă aflam în preajma podului Decebal. Oamenii erau energici, verdeața își făcea simțită prezența…Totul radia de viață în jurul râului.

-Crișule, încep eu o conversație în gând, plin de recunoștință pentru toate experiențele și imaginile primite în dar.

Mi te-ai arătat în drumul tău spre Tisa la orele timpurii ale dimineții când orașul Abia se dezmorțește de sub vălul nopții. Te-am văzut inundat de razele sângerii al Soarelui care răsare.

Mă uitam fix la râu, care părea să capete o strălucire mai vie decât de obicei.

-M-am plimbat pe falezele tale pur și simplu să privesc cum oameni de toate vârstele își regăsesc calmul interior în preajma ta.

Am văzut cum peșcărușii se înfruptă din peștele pe care tu îl oferi sau pescari care sfâșiau aerul cu lansetele lor flexibile. Rațele mature cu ale lor tinere rățuște mi-au oferit lecții de navigat pe apă, iar lebedele grațioase te-au folosit pe post de pasarelă pentru a-și etala frumusețea.

Sentimentul de recunoștință se intensifica așa că am continuat să îmi amintesc:

-N-o să uit, curgerea zgomotoasă pe care am văzut-o de pe podul Ferdinand cu o frumoasă priveliște către Sinagoga Neologă.  Sau povestea îndrăgostiților care aruncă în apele tale cheița lacătului ce le pecetluiește dragostea, de pe Podul Intelectualilor.

Te-am suprins chiar și în timpul gerului năprasnic de februarie când înaintai curajos spre Ungaria.  Copacii de pe margine te priveau cu jind aplecându-se cu dor asupra ta. Luminile de seară îți dau un farmec aparte iar clădirile și stai! Chiar împreună cu Luna își oglindesc frumusețea în apele tale.

-Îți mulțumesc pentru toate aceste cuvinte Ziggy , se auzi o voce ștrengărească de tânăr! Cu drag ți le-am oferit!

-Ce-a fost asta ? mă întreb eu ușor alarmat, privind Crișul Repede care scânteia în razele Soarelui.

-Liniștește-te prietene! Eu sunt Spiritul Crișului Repede. Știu că ai inima curată, ești recunoscător, iar darul imaginației știi să-l folosești deja. De aceea am ales să mă arat ție!

-Cum de reușești să faci asta ? îl întreb.

-Să fac ce?

-Să dăruiești oamenilor, de multe ori grăbiți și agitați, atâtea experiențe diferite de fiecare dată. Nu obosești?  Și în plus, tu ce primești în schimb?

Tânărul ambasador al naturii râse cu poftă.

-He he Ziggy, nu, nu obosesc niciodată iar bucuria mea de a oferi viață și inspirație pe unde trec nu cunoaște limite!

Natura, când m-a ales să izvorăsc din Munții Gilău ai frumoșilor Apuseni mi-a dezvăluit un secret pe care îl împart acum cu tine în chip de cadou.

-Încă unul? Îl tachinez zâmbind.

-Da! Poate e cel mai important dintre toate. Cunoașterea pe care o aplic eu zi de zi e valabilă și în lumea oamenilor așa că ia aminte.

-Să trăiți!

-Ei bine, eu ofer de fiecare dată fără să aștept ceva în schimb. În curgerea mea continuă, apele mele nu stau niciodată căci dacă o fac devin mlaștini urât mirositoare și nefolositoare. Tot timpul curg și ofer necondiționat casă plantelor și animalelor, pește pentru oameni, inspirație pentru fotografi sau pentru îndrăgostiți și multe altele.

Nu am pretenții și tocmai de asta mă simt atât de bine. Eu primesc însutit înapoi: apele afluenților mei și un loc în amintirea oamenilor. Apar în fotografiile, tablourile, melodiile sau scrierilor lor. Acestea circulă apoi în întreaga lume. Asta e cea mai mare satisfacție pentru mine.

Eram fascinat de această explicație simplă!

Nu m-am putut abține să nu spun:

-Vrei să-mi explici că mâna care dă, mă rog, apa care dă în cazul tău, nu duce lipsă niciodată?

-Întocmai Ziggy! De asta nu țin scorul sau cer ceva în schimb. Nu mă împotrivesc nici măcar când oamenii inconștienți mă poluează cu diverse substanțe. Eu continui să ofer știind că dăruitul și primitul sunt legi universale care se completează una pe cealaltă. Sunt fețe ale aceleași monede: iubirea!

-O să rămâi mereu în amintirile și în scrierile mele chiar după ce voi fi plecat din Oradea, îi spun plin de emoție.

-Știu! În felul acesta noi doi rămânem prieteni pe vecie! Mergi acum și aplică această lege pe care ți-am explicat-o în lumea oamenilor. Trăiește cu ea în fiecare zi și mai ales, du mesajul mai departe, fără așteptări! Astfel, inspirația va curge mereu în gândurile tale.

-Am înțeles, să trăiți! salut militărește  în joacă.

Rămâi cu bine Crișule!

-Fii binecuvântat Ziggy! Mult succes în călătoria ta Zig Zag prin România!

Strălucirea apei se mai potoli iar gândurile mele se linișteau. Am lăsat aparatul să suprindă darurile pe care Crișul Repede le oferă orașului.