Când crezi că le-ai aflat pe toate în Zig Zag prin România, apare comuna Şişeşti. Localitatea mehedinţeană recunoscută pentru faptul că nu are şomeri. Astăzi am ales să-ţi insuflăm dorinţa de a o vizita tocmai pentru ceea ce am am descoperit aici.

A fost odată ca niciodată…

Acolo unde Podişul Mehedinţi se întâlneşte cu pământurile Piemontului Coşuştea, udat de apele râului cu acelaşi nume, timpul pare să stea în loc.

Mai bine zis, calci pe un pământ în care timpurile străvechi au inundat tehnologia moderne.

Pe aceste meleaguri oamenii nu şi-au uitat rădăcinile! Se ocupă de olărit aidoma strămoşilor lor, dacii. Strâng fânul înmiresmat şi îl păstrează în căpiţe când vine vremea…Sau trec pe  ţesături şi costume populare simboluri vechi de mii de ani.

Acest spaţiu al tradiţiilor şi folclorului poate fi rezumat într-un cuvânt: Şişeşti!

Rămâi cu noi, avem atâtea să-ţi povestim! 🙂

Ştiai că:

– Şişeşti are 2959 locuitori conform recensământului din 2011. Are în componenţă 6 sate: Cărămidaru, Ciovârnăşani, Cocorova, Crăgueşti, Noapteşa şi Siseşti.
– este singura localitate din judeţul Mehedinţi unde se mai practică tradiţia olăritului.

Documentele indică prezenţa olăritului încă de pe vremea dacilor. Meşteşugul s-a perpetuat de atunci, din generaţie în generaţie. Oale, ulcele, străchini, borcane sau olane realizate cu dragoste şi dăruire ies şi astăzi încădin mâinile meşterilor.

Ce face din ceramica de Şişeşti atât de valoroasă?

Simplitatea, eleganţa şi ornamentele realizate cu o pensulă special numită boielnic.

Decoraţiunile sunt motive geometrice sau cele tipice ale folclorului de pe Valea Coşuştei-brăduţul, spirala, şerpişorii şi soarele.

Să nu uităm culorile naturile, preparate din hume de culoare roşie sau galbenă!

Cum funcţionează procesul?

Noi l-am descoperit în materialele scrise despre Şişeşti şi apoi direct de la localnici.
Pământul provine din coasta dealului Bora. Locul de extragere e cunoscut de săteni sub numele de Mîrzaci.

După se alege caolinul de impurităţi, acesta este dus la groapa de dospit. Este mărunţit şi transformat într-o pastă albă. I se adaugă nisip adus de la humăria din capul satului iar amestecul rezultat ajunge direct pe roata olarului.

Un om care duce tradiţia mai departe: Gheorghe Gârbovan din Şişeşti.

Aici se întâmplă minunea!

Materialul prinde viaţă, sub diverse forme, prin priceperea meşterului .
Vasele proaspete sunt lăsate la uscat şi apoi intră în cuptor, uşor înclinate. Arderea durează cam 10 ore.

Cum ştie olarul când e gata treaba?

Aici se întâmplă minunea! Oalele se ard pentru a se naşte ceramica de Şişeşti.

Simplu, când apare bungineala, fumul negru care iese pe coşul cuptorului.
După descoperirea cuptorului vasele fierbinţi sunt lăsate la răcit câteva zile. Taa-taam, o nouă creaţie din pământ ars va merge în comerţ sau expoziţii.

Acum să-ţi spunem o altă poveste:

Vechea tradiţie din Şişeşti a fost la un pas de a se pierde.

În 1883 existau aici aproape 200 de olari, 52 de cuptoare în care se ardea lutul şi o fabrică de ceramică.

Anul 1939 a însemnat ridicarea unui nou şi modern local de şcoală în Şişeşti. Ctitorul a fost nimeni altul decâţ Gheorghe Ionescu Şişeşti , savant în ştiinţe agronomic şi un mare iubitor al tradiţiilor din satul natal. El a dotat şcoala cu un atelier de ceramică .

Postul de maestru ceramist a fost ocupat de către Dumitru C. Popescu, proaspăt absolvent al unei instituţii superioare de specialitate din Bucureşti.

Acesta a relansat meşteşugul olăritului la atelier formând o generaţie de mari meşteri ceramişti precum : Titu Marin, Ionică Popescu, Georgică Brănduşescu, Andronache Marin şi alţii.

Prin 1980 în Şişeşti lucrau 15 olari( vezi mai multe detalii în cartea lui Titu Dinuţ-Monografia Şişeşti: repere monografice).
În 1990 mai erau doar meşterii Titu Marin şi Ioniţă Traşcă.

După furtună apare şi curcubeul

Punctul critic a fost depăşit în 2001 când Primăria Şişeşti a accesat fonduri europene şi a reînviat tradiţia olăritului. Bătrânul Titu Marin a instruit o echipă de ucenici iar un an mai târziu din noile cuptoare ieşeau primele vase.

Tradiţia olăritului merge mai departe în Şişeşti! Ceramica utilitară sau decorativă produsă de cei 15 angajaţi de la Secţia de Ceramică a ajuns să fie premiată la multe târguri de turism din ţară şi străinătate.

În plus, vasele sunt puse în circuitul economic local, prin amenajarea standurilor cu produse de olărit din hypermarketurile din judeţ.

Cum a ajuns Şişeşti să nu aibă şomeri ?

Dacă Mehedinţi este printre judeţele cu cei mai mulţi şomeri din ţară (la sfârşit de august 2015, rata şomajului fiind de 9,69 %), Şişeşti este comuna care nu are şomeri (25 % din totalul populaţiei lucrează, restul sunt bătrâni şi copii).

Din 2001, când s-au făcut primii paşi pentru revitalizarea olăritului s-au câştigat zece proiecte europene. Banii s-au investit în mai multe direcţii. S-au creat: o fabrica de ceramică şi teracotă, un atelier de tâmplărie o brutărie şi utilaje pentru dezvoltarea agriculturii.

Şişeşti este în prezent un centru de meserii şi meşteşuguri tradiţionale.

În afara de olărit se practică La vechea moară, porumbul şi grâul se prefac în făină.
Fructele zonei se transformă la horincie în horincă(ţuică) de calitate.
Creşterea animalelor(păsări,vite) este una dintre cele mai vechi ocupaţii în zonă. Vara şi toamna ai să vezi sătenii la câmp, cosind de zor pentru a pregăti fânul, aşezat în cele din urmă în clăi.
Alte meserii cunoscute în Şişeşti sunt albinăritul, torsul, ţesutul, lucrul cu lemnul sau cioplitul în
piatră.

Ce mai poţi vedea în localitate ?

– casa memoriala “Gheorghe Ionescu-Sisesti”
A fost amenajată în clădirea fostului dispensar pentru a-l omagia pe marele savant, născut în sat.
Este un mic univers în care tradiţia, istoria şi geografia se împletesc.

Vei descoperi aici obiecte, imagini şi tablouri care vorbesc. Despre? Sunt multe aspecte: personalitatea şi viaţa savantului, lumea satului la început de secol, atelierul olarului .

Nu au fost uitate: sala de clasă a şcolii ctitorite, obiecte de uz casnic şi binenţeles, ceramică de Şişeşti.

– Muzeul Şcolar Dragoş Ebetiuc
Dragoş Ebetiuc, profesor, pasionat de istoria locală a creat în 1938 un muzeu despre vatrea satului.
Vei face mai multe călătorii în timp, în diverse perioade, cea mai veche fiind preistoria!

De la dinţi de mamut, topoare de fier sau piatră, vârfuri de lance, coifuri dacice, podoabe, obiecte de epocă, arme haiduceşti sau chiar un război de ţesut…acestea şi multe altele le vei descoperi când îi calci pragul.

– biserica “Sf. Grigore Decapolitul”
A fost construită în 1835. Este declarată monument istoric.
– Valea Cosustei si Valea Cosustitei cu fauna si flora specifice

– staţiunea balneară Bala-20 km distanţă
– Cula Cuţui şi Biserica Ortodoxă Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Broşteni(localitatea vecină situată la 11 km distanţă).

Strânsul fânului..ocupaţie străveche pentru şişeşteni.

Cum ajungi acolo?

– localitatea se află pe DN67, la 28 de km distanţă de municipiul Drobeta-Turnu-Severin.
– din Târgu-Jiu urmezi DN67-61 de km distanţă
Coordonate GPS: 44°46′52″N 22°49′56″E

Sărbători locale în Şişeşti

– Festivalul ceramicii „Oale şi Sarmale”-se ţine anual în luna mai.
Este întâmpinat cu mult entuziasm de comunitatea locală şi participanţi din ţară şi străinătate. Se expun şi se vând diverse feluri de ceramică, se servesc sarmale cu mămăligă aburinde în vase de lut.

Bineînţeles, din fiecare ediţie nu lipseşte programul de folclor oferit de soliştii şi ansamblurile de muzică populară din judeţ şi împrejurimi.
– Sărbătorile religioase sunt parte din viaţa şiseştenilor:
Rusaliile şi Castrovul-27 mai
Cărămidaru, 8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului
Ciovârnăşani, 17 mai – Înălţarea Domnului
Cocorova, 20 iulie – Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul
Crăgueşti, 15 august – Adormirea Maicii Domnului
Noapteşa, 8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului

Persoane de contact:
– Titu Dinuţ: professor de limba română în Şişeşti.

În casa lui a poposit în 1981 poetul Nichita Stănescu! A scris cartea Șișești — repere monografice şi alte volume de poezie. Este un om pasionat de istoria şi tradiţiile satului său natal pe care merită să-l întâlneşti!

– Marian Răducan: primarul localităţii.

S-a implicat mult în proiectele europene prin care Şişeşti a devenit comuna fără şomeri. Este un mare susţinător al olăritului şi celorlalte tradiţii existente în zonă.
Cele două persoane te pot conduce la bătrânii scare păstrează tradiţiile sau la poveştile frumoase ascunse şi nespuse ale sătenilor.

Mergem la plimbare?

Gânduri de final

După ce am vizitat comuna Şiseşti a fost greu să ne mai scoatem din minte vorbele „jos Pălăria”. Ne-am bucurat de cele aflate şi văzute şi da, entuziasmul a dat năvală la gândul că în România vechile tradiţii se pot păstra cu mândrie chiar se poate trăi din ele.

Când spui „tradiţii mehedinţene” Şişeşti ocupă un loc de cinste!

Cam asta am descoperit noi pe aceste meleaguri. În curând vom publica şi poveşti ale oamenilor din zonă.

Până atunci…

Lasă-ne un comentariu! Spune-ne gândurile tale despre Şişeşti. Ce alte localităţi din Mehedinţi sau de prin ţară te-au impresionat, prin exemplul personal ?

Hai să schimbăm idei! Pentru că…

Unde-s mulţi puterea creşte şi povestea nu s-opreşte!