A crescut cu această plantă încă din satul ei, unde oamenii o cultivau și era printre culturile principale, mai ales că se făceau apoi și haine din ea. Purta și poartă de altfel haine din cânepă. Îi cunoaște beneficiile și știe cum să o folosească în totalitate. Însă face asta din drag, dintr-o datorie (poate morală).
De aceea crede că: ”Noi nu ar trebui să facem ceva și să ne gândim numai la bani. Aici e problema: graba. Și un medic când vede clientul sau avocatul la fel, tot bani, bani…” Structura ei sufletească nu e înclinată spre a urmări foloase materiale. Banii sunt și ei un aspect important, dar nu sunt principalul.
De asemenea, în paralel, doamna Leontina face și jucării croșetate pentru povești ca Punguța cu 2 bani sau Capra cu 3 iezi… Povestea ei însă începe prin ʼ93-ʼ94, când a început o acțiune pe segmentul de educație vestimentară, care e destul de neglijat. ”Am început la Colegiul Bănățean, una dintre cele mai vechi școli, la un moment dat cu foarte mulți olimpici. Fiecărei clase i-a venit rândul. M-am dus și am vorbit cu copiii despre estetica vestimentară și am ajuns la concluzia de a-ți face o ținută specială pentru tine, de a crea o tradiție în școlile de elită. Aşadar m început cu licee. Acum 21 de ani, imediat după Revoluție, a fost prima școală din țară care și-a adoptat uniforma.”
Zig Zag pe drumul … cânepii
În lumea subterană din ținutul Timișoarei, pasul călătorului mă duce spre gânduri noi, vioaie.
Chiar aici, spiritul sârbesc crește altoit. Bănățenii băștinași sunt amestecați cu sârbi, șvabi și maghiari. Precum boabele de struguri care adună tăria mai multor soiuri, se produce un vin de esență tare.
Tinerii de orice vârstă din mișcarea subterană își extrag seva din strămoși diferiți. Unii zic că sârbii sunt rebeli, maghiarii mai domoli, germanii meseriași iar bănățenii sunt mai reci. Dar, în lumea începuturilor, în mișcarea subterană nu mai contează aceste aspecte sociale și toți pornesc egali.
Se nasc mituri și legende iar unii îi critică. Alții chiar se feresc de tinerii non-conformiști. Îmbrăcămintea lor este diferită. Frizurile parcă sunt creaturi ce locuiesc pe cap. Comportamentul devine direct și transparent. Limbajul nu iartă nimic.
Precum copilul care este curios și bagă degetele în priză, îmi conduc pașii în lumea subterană din ținutul Timișoarei.
Și într-una din zile, am plecat la drumul mare. Am ajuns la Ambasadă. Urma să aibă loc evenimentul ”Epoca vărsătorului”. Dar, întâmplător sau nu, am ajuns în altă sală, la alt eveniment.
Nimerisem la alt eveniment.
În loc să fiu spectator la ”Epoca Vărsătorului”, am devenit participant la organizarea unui festival. Eram mai mulți oameni în jurul unei mese. Discutam detaliile organizării unui festival care va dura trei zile.
Habar n-aveam când urma să înceapă ”Epoca Vărsătorului”. După vreo 20 minute în care am ascultat cu ochii mari cât cepele încă așteptam să vină acel moment când cineva va zice ”aceste discuții le vom continua cu altă ocazie iar acum haideți să trecem la Epoca Vărsătorului”. Și am așteptat. Și am tot așteptat dar acea schimbare de subiect întârzia să apară.
Și, ca orice participant care tace și tot tace, moacă de om implicat tot face, la un moment dat sunt întrebat, într-un mod elegant dar curios, ce-i cu mine aici.
– Am venit la Ambasadă pentru conferința ”Epoca Vărsătorului”! le răspund mirat și-n același timp cu așteptările unui răspuns.
– Conferința are loc la etajul superior. Aici discutăm despre industria cânepii, căutam informații pertinente pentru festivalul cânepii pe care-l organizăm în luna octombrie.
– Da. Se pare că am încurcat sala ! iar vocea mea stinsă și obrajii înroșiți erau suficient de sinceri.
– Dacă tot ai avut răbdare să asculți atât de mult, noi nu te vom da afară. Și, poate nimic nu este întâmplător.
M-am liniștit când am primit zâmbetul doamnei care mi-a vorbit cu voce caldă.
O altă doamnă care purta ie, pălărie din paie, avea privirea atentă. Mi-a auzit scuzele, m-a privit în ochi și a întărit cuvintele ”probabil nimic nu este întâmplător”.
Am rămas. Porțiile de entuziasm care veniseră în valuri timp de 20 minute, intuiția călătorului, mă convingeau că era locul potrivit.
Așadar, atmosfera se detensionase. Singurele întreruperi care mai veneau erau din partea copiilor care intrau și ieșeau pe ușă. O îmbrățișau pe mama care modera discuția, lua notițe și propunea concluziile. Mama lor îi săruta, îi îmbrățișa repede și-i ruga să fie răbdători pentru că în curând va termina ședința. Noi, cei care asistam la aceste momente drăgăstoase, zâmbeam și cu aceeași răbdare învățată cândva de la părinți, așteptam să ne continuăm discuția.
– Ion Creangă a scris ”La cireșe” pe hârtie de cânepă, Leonardo da Vinci și-a însemnat pe hârtie de cânepă descoperirile, Rembrandt, Gainsborough, Van Gogh și-au creat capodoperele picturale pe pânze de cânepă. Declarația de Independență americană a fost scrisă pe hârtie de cânepă. Manualele școlilor americane au fost tipărite pe hârtie de cânepă până în anul 1880! adăuga dintr-o suflare doamna cu pălărie de paie câteva dintre miile de informații despre cânepă.
Am făcut ochii mari cât cepele din nou.
– Se fac case din cânepă pentru cei care adoră materialele ieftine, ecologice și care vor pereți care respiră. Sunt ideale pentru cei alergici. De exemplu, se amestecă fibra de cânepă cu un liant pe bază de var și astfel se construiește o casă din resurse regenerabile.
Am pufnit într-un surâs de mirare. Nu am putut să-mi țin în frâu entuziasmul descoperirii unor astfel de întrebuințări din partea unei singur plante: cânepa pentru fibră sau cannabis sativa.
– Se fac cămeși, ștergare, ii, pantaloni, cearșafuri, fețe de pernă, prosoape și alte textile din lada de zestre a bunicii. Oamenii care dorm și se îmbracă în țesături din cânepă sunt mai sănătoși! Continua să mă învețe această doamnă care, întâmplător sau nu, îmi preda secretele întrebuințării cânepii.
– Este o vorbă care circulă și zice așa : ”cânepa a lăsat-o Maica Domnului pentru femeie ca s-o lucreze și vai de femeia care nu vrea să se supuie voinței Sale. ”
Și am tot ascultat un ceas și jumătate iar spre final toți s-au oferit să contribuie cu ce știau să facă pentru organizarea festivalului cânepii.
Fiindcă am auzit că organizatorii își doreau să aibă la eveniment, pentru participanți, o carte despre beneficiile cânepii, am luat cuvântul, m-am ridicat și le-am zis așa:
– Pe meleagurile acestui popor s-a închegat o echipă formată din 14 tineri. La fel cum laptele se încheagă după ce vaca a crescut, ca mai apoi, cu ceapă, brânză să servim, la fel se leagă și poveștile pe care acești tineri le-au descoperit. Cu ajutorul condeielor, scriu zi și noapte. Am căutat printre ei, unul care să fie vrednic să conducă acest grup și n-am găsit fiindcă am observat că forța lor constă în spiritul echipei. Le-am găsit menirea și i-am numit Zig Zag prin România.
Scopul lor este să transmită lumii poveștile oamenilor și locurilor pe care le-au descoperit. Atât de mult îi îndrăgesc, încât m-am oferit să le fiu spirit protector. S-au bucurat. Imediat m-au botezat și mi-au dat un nume…Ziggy. De aceea vă propun să aflăm ce pot învăța chiar eu din întrebuințările acestei plante pe care Maica Domnului a semănat-o pe pământ. Cartea se va numi ”Zig Zag pe Drumul Cânepii” iar voi, oameni blânzi care m-ați primit, întâmplător sau nu, ce ziceți?
După un moment în care oamenii și-au căutat cuvintele, palma a fost bătută.
Drumul va fi presărat cu pietre, bolovani și obstacole până în octombrie, când festivalul va avea loc. Zig Zag pe drumul Cânepii este un traseu cu urcușuri și coborâșuri care merită a fi urmat.
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Leave A Comment