41 de locuri unice de văzut pe timp de pandemie
Încă de la înființare, din august 2014, Zig Zag prin România și-a propus să promoveze România ca destinație turistică și
Încă de la înființare, din august 2014, Zig Zag prin România și-a propus să promoveze România ca destinație turistică și
La aproximativ 20 km de Valea lui Mihai se află o istorie ascunsă printre copaci. Este vorba despre Palatul Pongrácz.
În partea sudică a Văii fertile a Ierului, își duce liniștit existența micul oraș Săcueni. Așezarea are multe povești de spus vizitatorilor.
Satul Albiș din comuna Buduslău, Bihor, spune în fiecare zi povești din vremuri medievale...
Familia Zolyomi a deținut localitățile Albiș, Diosig, Mișca și Săcuieni. Biserica reformată din Albiș a fost reconstruită ulterior între secolele XVI-XVIII.
Povestea spune că maghiarul Komaromi a cumpărat de la famila Berna un domeniu întins în Otomani, astăzi un sat component al comunei Sălacea din județul Bihor.
Gospodăria jelerului este îngrădită cu răchită împletită și este formată din casa cu două încăperi și o fântână cu o cumpănă, săpată în pâmânt, până la 8 metri și jumătate adâncime.
Pe drumul județean 191F ce leagă Marghita de Valea lui Mihai se află Sălacea, o așezare foarte veche, cu dovezi arheologice din Epoca Bronzului.
Valea Ierului te suprinde prin întinsele terenuri fertile, descoperirile arheologice sau finețea vinurilor nobile ce așteaptă în crame să
Când vii dinspre Valea lui Mihai sau de mai departe, din Satu Mare spre Oradea, pe drumul E671 te aduce în vechiul Săcuieni. Istoria acestei localități din Valea Ierului începe din neolitic și lasă în urmă multe povești de spus și de văzut pe viu.
Aici, sinagoga își exercită influența prin cele trei mai activități: rugăciunea, instrucția publică și reuniunea comunitară.
Valea lui Mihai, micul oraș din nordul județului Bihor, se poate mândri cu o mică ”comoară” amenajată într-o casă țărănească. Este vorba de Muzeul de Istorie și Etnografie Andrássy Ernö.
Valea lui Mihai este orașul bihorean aflat la 12 km de frontiera cu Ungaria. A primit acest statut în anul revoluției din 1989 pe 18 aprilie, consolidându-l în permanență.
Biserica reformată este atuul acestei comunități, atât ca loc de întâlnire și de rugăciune, cât și ca obiectiv turistic.
Acest monument este amplasat în centrul orașului Valea lui Mihai în aprilie 2006. Îi comemorează pe cei care au plătit scump pentru îndrăzneala de a se ridica împotriva sistemului și de a lupta pentru libertatea lor.
Ajungi fără doar și poate în fața bisericii romano-catolice „Sf. Anton de Padova” care îți trezește curiozitatea.
În prezent, atracția izvoarele de apă termală de aici atrag, an de an, turiști din toată țara. Ștrandurile sunt cele mai importante puncte de atracție turistică din oraș.
Comunitatea reformată maghiară din Marghita a donat atunci un teren suratei ortodoxe iar în 1990 s-a așezat piatra de temelie pentru o biserică nouă închinate Sfintei Parascheva.
Pe strada Nicolae Bălcescu, în centrul orașului se află un „gigant” cu armură argintie unde credincioșii în număr mare: Biserica Ortodoxă Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
Marghita, ca și multe alte orașe din țară, aduce anual omagii eroilor patriei care și-au dat viața pentru noi în cele două războaie mondiale.
Parcul central este considerat plămânul orașului și mai este cunoscut sub numele de Parcul Nepliget. Aici se găsește și un lac care dă un plus de energie și de vitalitate zonei.
Orașul Marghita strălucește în lumina soarelui de sute de ani. Legendele spun că prin anii 1200 se consolida o mică localitate pe lângă Barcău.
“Pentru el, folclorul e ca un fel de dat ce se desfășoară într-un cadru natural, neorganizat, spontan, tradițional...
Singurul cojoc femeiesc care se putea purta cu coloane pe spate era la Roșia. Asta pentru că așa s-a păstrat obiceiul. Însă doar femeile care se măritau, aveau voie să-l poarte, după ce, practic, erau inițiate.
”Țara Beiușului cuprinde cea mai mare concentrație de sate cu meșteșugari din țară, s-ar putea spune.
”Mie mi-a plăcut să cânt de mică. Încă de la grădiniță, când aveam serbări, mă punea doamna educatoare să cânt.
”Piatra se sparge și se așează în cuptor. Se începe cu pietrele mai mici și deasupra se pun alea mai mari.
”Învățatul trebuie să te prindă din sărăcie în primul rând și în al doilea rând să-ți dorești ca să faci o meserie.
”Ca organizație ajutăm familii care locuiesc în condiții dificile. Asta nu se întâmplă doar în Beiuș, ci oriunde în lume...
”Lucrez din copilărie, dar am intrat în activitatea asta mai intens după ʼ93. După ce a murit bunica mea am stat la socri 18 ani după ce m-am căsătorit...
”Pe timpurile când eram tânăr nu erau discoteci. Erau serate dansante și cu muzică vie...
”Pictura face parte dintotdeuna din viața mea. Mama a terminat Arte plastice și a fost profesoară de desen.
Atenție! Se anunță o explozie de culori!
”De când am fost copil mi-a plăcut să desenez”. Apoi, liceul pe care l-a făcut la Samuil Vulcan (specializarea matematică-fizică), a fost o altă etapă a vieții sale în care și-a exersat talentul pentru desen.
Facultatea de muzică (secția Actorie) a fost ceva provocator chiar și pentru ea, deoarece mama ei insista și în anul 4 să renunțe: ”renunță, renunță, îmi spunea ea!
”Partea artistică era în mine încă de când aveam 6 ani, orice putea să lase o urmă, o linie, o pată de culoare era deja interesant pentru mine la vremea respectivă.
“La terminarea studiilor, pe care le-a făcut la Oradea, Remus a revenit acasă unde a început să se ocupe de prima sa pasiune: muzica: ”Am avut cinstea de a conduce corul de prin 2005, când am preluat bagheta dirijorală a corului Lira a orașului Beiuș.
” Povestea pălincii în zonă cuprinde mai multe aspecte, printre care cel mai important e obiceiul vechi, și anume: la intrarea în pălincărie există întotdeauna o cană de ½ litri care se lasă mereu plină cu pălincă și, de aceea, la plecare, aceasta trebuie să fie tot plină – literă de lege.
“Când eram la școală, am început cu modele pe 4 ațe, la lucru manual. Apoi m-am măritat, am crescut 4 prunci ; după un timp, mai puțin de 11 ani, mi-a murit bărbatul și n-am mai putut 2 ani, m-am îmbolnăvit. ”
Zeii i-au înzestrat pe oameni cu talanți(talente) pentru ca ei să se bucure de proiectul numit “viață” și să binecuvânteze meleagurile pe care le locuiesc.
Legendele din comuna Vadu Crișului povestesc despre zeii care au plâns la facerea lumii. Se spune că tinerii zei au plâns și au format râul Crișul Repede.
În Țara Beiușului florile culturii răsar sub diverse forme, în toate comunitățile acesteia.
Când vii în capitala Țării Beiușului, istoria și spiritualitatea sunt organele vitale în jurul cărora pulsează viața micii comunități.
În vremurile în care în ținuturile transilvănene oamenii își căutau identitatea, un episcop greco-catolic avea un vis măreț! El vedea educația ca fiind modul prin care problemele pot fi rezolvate.
Una dintre cele mai vechi așezări din zona Crișanei este un orășel de pe malul Crișului Negru.
Cele mai frumoase locații de vizitat atunci când mergi undeva sunt, de obicei cele unde nu se percepe o taxă pentru a putea fi văzute.
În județul Bihor natura știe să creeze miracole în orice colțișor. Cascade, peșteri, râuri, stânci, doline, lapiezuri apar cu răbdare și migală.
Pe versantul drept al văii Sighiștelului se află mai multe peșteri printre care și peștera Pișolca.
Odată ajuns pe frumoasa vale a Sighiștelului ai foarte multe lucruri minunate de văzut.
În vremuri de demult, pe când vegetația creștea din belșug pe tărâmurile muntoase, trăiau oameni liberi.
Plimbările prin județul Bihor te duc prin diverse locuri care de care mai frumoase.
Există în apropiere de satul de vacanță Vârtop un fenomen al naturii: canionul care-și schimbă constant forma.
Escaladarea munților în plan vertical, pe niște capse mari de metal înfipte bine în piatră și legate între ele prin cabluri se numește via ferata.
Ne aflăm în Carpații Occidentali, grupa montană nordină, anume, Munții Bihorului.
Satul de vacanță Vârtop este un loc în care poți face foarte multe activități.
La doar câteva ore de mers de cel mai înalt vârf din zonă, vârful Bihor, între pădurile de conifere găsești un mic sat de vacanță.
Satul de vacanță Vârtop este complet pregătit pentru iubitorii de sporturi de iarnă, de săniuță sau, pur și simplu, de zăpadă.
În sud-estul Bihorului, aproape de frontiera cu județul Alba, se întinde Valea Sighiștelului, o rezervație naturală de peste 400 de hectare. Zona abundă în vegetație și faună.
Fenomen carstic ce-ți creează impresia că ai fi o furnică la marginea unui toc de ușă, Porțile Bihorului se deschid printr-un portal de 12 metri lățime și 10 metri înălțime.
Dacă alegi Sighiștel drept următoarea ta oprire, obligatoriu trebuie să-ți mai programezi 2-3 ore de mers până în Valea Sighiștelului.
Îți amintești din școală de povestea lui Iona, omul prins în burțile de pește?
Cum petreci traseul de la Cheile Galbenei către sursa apei, vei descoperi locul de unde iese din munte.
După ce ai trecut prin Cheile Galbenei, urmează o bine meritată pauză la Cascada evantai.
Stânci gigantice, ape tumultoase, peșteri misterioase, pentru toate acestea merită din plin să guști aventura oferită în exclusivitate de Valea Galbenei.
Satul de vacanță Boga este ca o perlă așezată între două cochilii, împânzite de pomi și dealuri.
Dacă te pasionează să alegi scurtăturile sau să creezi trasee noi prin pădurea sălbatică presărată cu frunze de la leurdă, atunci fii pregătit să aluneci pe straturile de frunză uscată.
La facerea lumii, zeii au ales câteva locuri care să rămână în liniște și pace până la sfârșitul zilelor.
Cu mult, mult timp în urmă, întreaga lume era împărțită în două.
Pe când zeii duceau o ultimă bătălie cu forțele răului, s-au format și s-au întâmplat multe minunății.
Când zeii au plecat de pe pământ, au lăsat în urmă o forță imensă care să țină în echilibru lumea.
Plimbându-ți pașii pe crestele munților din Bihor, cu siguranță vei auzi de Valea Iadului și de barajul Leșu.
Munții Apuseni sunt plini de surprize. Formațiunile carstice de aici te fac să te minunezi la tot pasul.
Atunci când creatorul și-a împărțit averea, toate popoarele au venit la el.
Atunci când drumurile te aduc în Țara Beiușului, e musai să vizitezi una dintre cele mai lungi peșteri din România.
Vioara cu goarnă și-a lăsat amprenta adânc imprimată în folclorul bihorean.
Pe vremea când s-au împărțit meșteșugurile, fiecare popor s-a adunat să primească cele trebuincioase pentru traiul de zi cu zi.
Țara Beiușului este zona care oferă identitate județului Bihor.
Tinerii zei care au format lumea, au construit o școală de meserii dedicate zeilor.
După zig-zag-ul liliecilor prin peșterile Devențului 1,2,3 tinerii zei au dat naștere unui loc atât de special încât a fost zona unui spațiu locuit de muritorul preistoric.
Se spune că din Peștera Vadu Crișului ajungi pe alte meleaguri subterane.
Cascada Vadu Crișului este darul oferit de tinerii zei femeilor din Defileul Crișului Repede.
După ce zmăul a fost doborât, liniștea în Defileul Crișului Repede a reapărut. Muritorii din Vadu Crișului și-au reluat viața liniștită în acest rai pământean.
”Pe vremea aia exista Transilvania tv și era o emisiune, Satul bihorean, unde în fiecare duminică se mergea într-un sat din județ.
”Împreună cu 2 colege și-un coleg, în anul 1 ne-am pus să facem primul plan de afaceri.
”Chiar nu mă interesa școala deloc. Mă prinsesem de telefoane mobile cu un prieten, eram în asigurări, eram băgat în tot felul de bișnițe din astea ieftine...
”Îmi plăcea foarte mult să mă cațăr prin copaci. Stăteam la bloc, iar în curtea lui aveam o fostă grădină a unei case și era plin de garaje.
”Am avut în sat o familie de învățători ce au predat vreo 40 de ani la noi.
”Ceea ce m-a motivat în primul rând în clasa a 9-a a fost că mi-am dat seama că eu am intrat într-o conjunctură favorabilă prin prietenii mei și că tot timpul am vrut să mă afirm...
”La un moment dat, în toată liniștea asta, noi începusem deja să ne simțim bine că în sfârșit facem ceva, studiem și noi, apare unul dintre contactele pe care Adina le avea de pe partea de distribuție de vinuri.
”Întotdeauna mi-a plăcut viața activă. Mi-am dorit medicina și-am urmat această cale. Dar după ce am intrat și am văzut în ce constă, am încercat să-mi găsesc acea cale care să-mi furnizeze cât mai multe situații.
„În familie taică-miu a fost pălincar și încă mai este, iar eu am preluat tradiția de la el.
Predă dansul de 20 de ani și din experiența spectacolelor de până acum spune că: ”un spectacol pe scenă nu e un dans la liber.
“Veneam acasă, eram în aeroport... și acum dacă mă duc, știu exact locul unde mi-a venit ideea așa ca un flash, ca un gând țintă...
”Din 2004 am început să creez o companie de transport persoane, care a mers foarte bine până în 2009-2010.
”Când aveam în jur de vreo 4-5 ani, eu mă vedeam prezentator de emisiuni de divertisment la tv.
”Ideea de Love story book a început chiar cu o lună înainte de a termina facultatea.
Are în plan ca pe viitor să-și formeze un fel de trupă, în cadrul căreia să existe un DG cu el, un basist și un instrumentist, alături de care să poată merge și la diversele evenimente unde e invitat.
A început să scrie de pe la 12 ani, spunând că: ”m-am enervat că maică-mea mi-a găsit caietul pe care scriam și nu am mai putut scrie de-atunci deloc.”
”Pictez de când mă știu, încă de mică.
”Cu Oradea în imagini a început totul.
”Totul a început când aveam 12 ani și umblam cu bunica la piață și stăteam și mă uitam la tarabe...
”Eu sunt mai puțin cu muzica, mai mult scriu și până la urmă sunt mai apropiată de poezie.
”Eram prin clasa întâi și mi se spunea că nu sunt talentată, că n-o să cânt niciodată, că nu am voce și că sunt departe de a face muzică vreodată în viața asta.
E situată într-un adevărat campus, pe locul unde s-a înălțat complexul de clădiri al unei școli de jandarmi în 1912, într-un stil secession sobru.
Plimbându-te pe străzile întortocheate ale Oradei, la un moment dat vei observa o clădire parcă desenată de soare.
Pe strada Iosif Vulcan la numărul 7 din Oradea, Casa Fodor Izsó comprimă timpul prin arhitectura sa, cu fațade asimetrice.
În aproprierea Oradei, la numai 2 km de agistația urbană, se află Mănăstirea Sfintei Cruci, o oază de liniște și un tezaur spiritual.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, viața muzicală din Oradea se intensifică o dată cu venirea unui tânăr muzician, Johann Michael Haydn, fratele mai mic al lui Joseph Haydn.
Ajuns pe străzile orașului Oradea, trebuie negreșit să vizitezi grădina zoologică de aici...
În 1902, unul dintre cei mai productivi arhitecți ai orașului, Ferenc Sztarill, pornește lucrările la o clădire cu două etaje la intersecția străzii Teatrului cu Piața Ferdinand.
Când alegi să te relaxezi în apele termale din Băile Felix nu uita să vizitezi și obiectivele turistice din jur. Ar fi păcat să pleci de aici fără să vezi lacul cu nuferi.
Când treci prin centrul stațiunii de la Băile Felix, vei observa o biserică din stejar ars de-atâtea taine stă sfioasă, așteptându-și credincioșii.
Când ajungi în Băile Felix și te bucuri de efectele benefice ale apei termale cu siguranță ajungi și pe la ștrandul Apollo.
Ştrandul cu Valuri se află în apropierea Rezervaţiei Naturale Pârâul Peţa din Băile 1 Mai şi lângă Detaşamentul de Pompieri.
Atunci când călătorești, ești pe drumuri și începi să vizitezi un oraș, în nici un caz nu îți dorești să ajungi la tribunal...
”Primul număr este mereu pe muzică pentru a atrage atenția, să vadă ce se întâmplă acolo, ce vrem să facem și așa le observăm și caracterul oamenilor...
”Se făceau cursuri la școală de prim ajutor pe clase, pe raioane, care aveau loc la dispensarul medical...
”Am cunoscut un austriac care avea o firmă de profil ce producea recipienți din plastic, iar eu am venit de fapr în România să vând pubele de gunoi oamenilor pentru a avea unde să arunce gunoiul...
”Vinul este singurul produs care are o lege proprie (legea viei și vinului), e singurul aliment care are o lege, e și cultură, și terapie și religie...
”Cred că mai devreme sau mai târziu, tot asta căutam și asta am vrut să găsesc: o formă în care să mă pot manifesta, care să-mi vină ca o mănușă.
”În copilărie mă cerceta visul de a fi poet și nu atât de a deveni pentru că la acea vârstă atât de crudă, mă socoteam poet fiindcă după fiecare lectură din poeții de la școală, încercam să-l imit în scrisul meu.
”Care-i rolul bogăției? Dacă rolul ei e statutul meu social sau împlinirea mea e păcat (de exemplu- bogatul căreia i-a rodit țarina)...
”În ʼ62 am fost la un concurs republican. Atunci se făceau niște concursuri republicane care se țineau la București și era finala.
”Am copilărit în casa pilot reabilitată, iar pentru mine a rămas ca o chestie sentimentală și în momentul în care am zis să facem ceva pentru o clădire, ne-am uitat pe fereastra primăriei și am văzut-o, iar toată lumea a propus-o.
”Eram în clasa a 8-a când a început toată treaba asta, pe care am dezvoltat-o în paralel cu job-urile pe care le-am avut.
”Am făcut aici liceul, am rămas la facultate și între timp încercam întotdeauna să fac ceva pe lângă. Aveam eu impresia că dacă faci ceva în paralel, te dezvolți un pic mai mult și ai un alt start în viață.
”Eram de 2-3 ani în presă și simțeam că mă complac într-o situație, că nu mai evoluez . Și m-am apucat de încă o facultate, de istorie.
”Am fost plecat în străinătate, în Austria, unde am studiat și am făcut facultatea și printr-o întâmplare am ajuns la Oradea.
Crișul Repede este unul dintre cele trei Crișuri (împreună cu Crișul Alb și Crișul Negru) care traversează o regiune plină de istorie: Crișana.
Situat în vecinătatea Hotelului, Aqua Park-ul President, e pus la dispoziția turiștilor din 29 octombrie 2012, fiind foarte așteptat și dorit atât de localnici. Reprezintă o alternativă bună în locul complexurilor aqua din străinătate.
Fiind considerata a doua stațiune ca importanță din România după litoral, Băile Felix s-au dezvoltat pe măsura așteptărilor.
”Când lucrezi în sectorul public, dacă ești un profesionist trebuie să vorbească despre tine rezultatele, nu tu. Există o practică ce se folosește foarte mult, mai ales în mediul public: ai o idee, imediat ieși în presă.
” Îmi place moda chiar de mic copil. Bunica era croitoreasă și tot timpul mă încuraja să fiu aranjată, să mă îmbrac frumos, nu neapărat cu cele mai scumpe haine, că nici nu era putere financiară...
Casa de Cultură din Oradea este un loc care găzduiește foarte multe activități.
Fiind una dintre puținele clădiri non-religioase din Oradea care scot în evidență apartenența la credința evreiască, Palatul Ullmann a fost construit în 1913.
Înainte de a traversa Podul Intelectualilor spre pietonalul Republicii al Oradei, în Piața 1 decembrie, la numărul 10 se află Facultatea de Medicină, un simbol arhitectural al orașului.
În colțul format de strada Vasile Alecsandri și Piața Unirii se află o frumoasă clădire în stil secession: Palatul Moskovits Adolf și fii. Mai este numit și Palatul Moskovits II.
Odinioară era cunoscută sub denumirea de Piaţa Sf. Ladislau. Apoi, între cele doua războaie mondiale a primit numele actual de Piaţa Unirii.
Încă din cele mai vechi timpuri educația a fost foarte importantă pentru orice comunitate.
Încă din secolul XIX se dorea înființarea unei biblioteci publice în Oradea dar aceasta a fost deschisă la începutul secolului următor.
Când ieși din parcul 1 decembrie din Oradea, dacă vrei să treci imediat pe partea cealaltă a Crișului Repede, Podul Intelectualilor e o cale simplă și plină de poveste.
Pe la 1900, canonicul Ladislaus Palotay făcea comanda unei clădiri ce avea să fie mai târziu azilul pentru bătrâni şi copii „Sfântul Ladislau”. Arhitectul şi în acelaşi timp antreprenorul lucrării a fost arhitectul Sztárill Ferenc.
E mai ușor să înveți ceva nou atunci când te joci! Iar când ai un spațiu de joacă pe măsură, timpul liber petrecut aici e un timp câștigat.Pe ideea aceasta a fost construit în anul 2007 parcul „Orășelul Copiiilor” din Oradea.
O călătorie pe meleagurile orașului Oradea nu poate fi încheiată fără o vizită în locul unde, de zeci de ani, copiii sunt formați în afara școlii prin diferite activități.
În spatele Palatului ce îi poartă numele( astăzi Hotel Astoria), Ferenc Sztarill a mai proiectat o clădire ce îmbogățește peisajul arhitecturii orădene. Este vorba despre Casa Salamon Goldstein, un produs al stilului secession transilvănean.
La începuturi, camerele de comerț și industrie au apărut într-o perioadă în care relațiile economice se dezvoltau din ce în ce mai mult, iar locul, data și modul de înființare fiind influențate de regimul existent în momentul respectiv.
Fără comunicare, o societate ar pieri încetul cu încetul. Vreme de secole poșta a fost și încă este un mijloc de legătură între oameni, de clasica scrisoare sau carte poștală la colete și alte servicii.
A fost ridicat în 1896, de către arhitectul Knapp F. pe malul Crișului Repede, în care a funcționat inițial Școala arhireală.
Când pașii singuratici ți se perindă pe străzile Oradei, din stânga și din dreapta clădirile noi și vechi, în reconstrucție sau reabilitare te întâmpină cu ospitalitate. Dacă te plimbi prin parcul Traian, vei observa la un moment dat o clădire albă și întinsă.
În 1905 arhitectul Rimanoczy Kalman jr., proiecta una dintre cele mai grandioase construcții ale stilului secession. Acesta a fost comandat de inginerul Moskovits Miksa,care a cumpărat terenul în 1904.
Plimbându-te în voie prin parcul Traian, la un moment dat o clădire impozantă îți atrage privirea. Planurile de construire pentru aceasta, îi aparțin arhitectului-constructor de bănci Alpár Ignác, fiind ridicată în secolul al XX-lea.
Construcţia a fost realizată după concepţia episcopului Forgách Pál şi a servit ca locuinţă pentru clerici. Cele zece clădiri înşiruite au fost construite în diferite etape pe parcursul a peste 100 de ani, din 1750 până în 1875.
Muzeul Memorial ”Iosif Vulcan” a fost fondat în anul 1964, fiind consacrat abia peste un an, cu prilejul centenarului revistei Familia. În perioada 1896-1906, locuința lui Iosif Vulcan a funcționat și ca redacție a revistei.
Cu o istorie de aproape 1000 de ani, Cetatea Oradea este un obiectiv turistic de rang înalt nu doar pentru județul Bihor, ci pentru toată zona de vest a țării.
Odată ajuns să străbați la pas pietonalul din centrul orașului Oradea nu ai cum să treci cu privirea pe lângă o statuie masivă de bronz care depășește doi metri. Statuia îți inspiră verticalitate și demnitate și te face să vrei să afli mai mult detalii.
În prezent acestă clădire are funcții diverse. La parter recent a reapărut o unitate bancară, după ce ani buni funcţionase o farmacie.
Aflat în apropierea sinagogii ortodoxe, edificiul realizat din marmură neagră a fost înălțat în memoria comunității evreiești din Oradea.
Situat în centrul oraşului Oradea, spitalul are în spate o istorie încărcată. Clădirea în care funcţionează acesta a fost construită în 1731.
Atunci când vizitezi sau ești în trecere prin Oradea, unul dintre obiectivele de pe listă trebuie să fie și biserica baptistă "Emanuel" . O clădire imensă, gri, realizată într-un stil modern abia așteaptă să o vizitezi și să-i calci pragul pentru a-i descoperi tainele.
La începutul secolului XX apar în România primele locomotive electrice (e drept, de linie îngustă). În 1894 este construită o linie cu ecartament îngust (700 mm), la fabrica de hârtie Bușteni. Între 1894-1899, pe această linie s-au utilizat locomotive cu aburi.
Poate fi întâlnită foarte ușor cu privirea când te plimbi prin Piața Unirii. Aceasta a fost amplasată aici în 1994. E realizată de către sculptorii Alexandru Gheorghiță și Georgeta Caragiu și turnată din 8,5 tone de bronz.
Clădirea a fost concepută și realizată de către renumitul arhitect Rimanóczy Kálmán junior, având la început destinația de locuință familială.
A fost ridicat într-un interval scurt, după proiectul arhitectului Guttman József , între 1903-1904. A fost inaugurat la început sub denumirea de Pannonia. Clădirea aparține stilului eclectic, cu dominantă neo-clasică sau neo-rococo.
La început de secol XX, în Oradea lua naștere una dintre clădirile reprezentative ale stilului secession, varianta Lechnér.
”Am avut marele noroc în viață că încă de pe la 16-17 ani am fost implicat în ONG-uri, în viața asociativă. La început am fost la Cercetași foarte activ, după aia am trecut în partea de mediu."
Dacă este vreun loc în Oradea unde arta, istoria, cultura și arhitectura se concentrează pe fiecare metru pătrat, Piața Ferdinand este răspunsul potrivit.
Începutul secolului XX a fost o perioadă de glorie pentru Oradea. La nivel de arhitectură oraşul se transforma rapid. Arhitecţii se întreceau să proiecteze clădiri maiestuoase, atât de interes public cât şi privat.
În Oradea, clădiri vechi de peste un secol, te încântă cu a lor arhitectură, continuând să-ți spună povești și secretele uitate ale orașului. Una dintre ele este Palatul Apollo.
Omul sfințește locul! Această zicală este potrivită când vorbim despre Emanuil Gojdu(1802-1870). Cunoscutul avocat și susținător al drepturilor românilor din Transilvania a rămas în memoria orădenilor prin exemplul personal.
Municipiul Oradea își desfășoară existența în punctul de întâlnire dintre o zonă deluroasă, prelungire a Munților Apuseni, și Câmpia Banato-Crișană. Crișul Repede îl desparte în două părți reunite pe alocuri de unsprezece poduri.
La nivelul arhitecturii Oradea excelează! Un mozaic de stiluri ți se dezvăluie când colinzi străzile orașului: clasic, romantic, baroc sau seccession. Chiar ai putea spune că...
La începutul secolului XX, în Oradea, comunitatea evreilor înflorea. Populația era în creștere vizibilă, ajungând până la 15.000 de locuitori – înainte de al II-lea Război Mondial număra 30.000 de suflete, o treime din populația orașului.
Aurel Lazăr a fost un important avocat și om politic român, militant pentru drepturile românilor din Transilvania și artizan al Marii Uniri. Faptele sale au rămas în conștiința orădenilor de-alungul timpului.
Unul dintre punctele forte ale orașului Oradea este arhitectura diversificată a clădirilor, unele mai noi, altele trecute prin sita secolelor.
În Oradea, pe strada Roman Ciorogariu se află un complex dedicat ordinului călugăresc Premonstratens, recunoscuți prin veșmintele lor albe și contribuția pe care au adus-o la un moment dat orașului.
Dacă arta nu impresionează, nu uimește sau chiar să șocheze, atunci înseamnă că Radu Pământ nu e prin preajmă. Dar în momentul în care se petrece, toată lumea știe că despre el e vorba.
Terminând specializarea de limbi moderne aplicate, până în 2013 a lucrat ca traducător, aceasta fiind meseria ei de bază, dar apoi s-a dedicat în totalitate asociației.
”Din ʼ98 până-n ʼ99 am avut un repaos de rupere de la copilărie, de la loc și începerea unei alte vieți de la zero. M-am acomodat destul de repede și mi-am cumpărat un Golf Cabrio decapotabil, fiind 2 în toată Oradea și era o mașină cunoscută.
Din dorința de a împărtăși pasiunea ei și cu alți oameni, vrea ca împreună cu 2 asociate să înființeze o asociație- Teatrul independent, în cadrul căreia ele vor prezenta diverse piese de teatru.
Atunci când mergea sau era invitată la anumite evenimente, nu putea fi critică, fiindcă ”dacă un om te cheamă la vernisajul lui e o sărbătoare pentru el, cunoscuții și invitații săi. N-o să le strici tu sărbătoarea ca să îi faci de râs.
Niciodată nu și-a făcut planuri de viitor, mai ales când era mic, spunând că: ”ce mi se dă, iau și mă duc mai departe. Așa a fost și cu actoria - a apărut un domn în calea mea, căruia i s-a pus pata pe mine și gata.
Pasiunea sa legată de scris o nutrește de când era foarte mică, încă de-atunci apucându-se să scrie tot felul de versuri sau diverse strofe.
Imprevizibilul e cel cu care se luptă zi de zi în meseria pe care o practică. Deși are o pregătire serioasă în spate, alături de teste pe care le dă la anumite perioade de timp, niciodată nu știi ce se poate întâmpla.
„Tot ceea ce facem, de la an la an capătă culoare pentru că nu ne limităm la a face doar o anumită consultanță pe un monument. Scopul fundației e să și promoveze, să conserve, să propună programe, strategii și încercăm din fiecare să facem câte puțin.”
”De tot ce am eu se bucură foarte multă lume și multe guri fiindcă nu le-am făcut pentru mine. Nu mi-am construit pentru mine o casă. (...)Tot ce am făcut, a fost pentru oameni. Am făcut o clinică unde să vină oamenii să se trateze.
”La un moment dat îmi zice unul dintre prieteni:‹ Băi, eu mă duc la Cercetași.› Zic eu: ‹Ca ăia din filme?› Eu aveam un vecin cu care am învățat să merg pe munte de la 10 ani și mă bucuram că în sfârșit nu mai mergem singuri.
”Am început să umblăm prin școli, să lansăm cărți... Ideea proiectului cu Peri e ideea mea și când m-am dus la profesorul Mălinaș, prezentat fiind de- o cunoștință, zice: ‹Haideți, dați-mă gata! / Cum să vă dau gata?
“Nu era nimic aici înainte. Noi l-am construit de la zero. Era doar clădirea care niciodată n-a avut o destinație 100% culturală. Clădirea are o poveste interesantă, ea aparținând unei familii evreiești.
”Mie Dumnezeu mi-a făcut un mare favor. Eram de 6 ani și jumătate și mă întrebau: ‹Ce vrei să te faci?› Și eu am zis că birjar. O fetiță birjar? Eu am crescut într-un oraș mic unde ăsta era mijlocul cel mai serios de mișcare, de du-te, vino.
”Am fost în echipa fondatoare printre primii 3-4 care au participat în cadrul proiectului. Pe urmă am avut o pauză de câteva luni, fiind și în AIESEC și neavând prea mult timp, iar acum am preluat rolul de coordonator.
”Am terminat liceul de muzică la Cluj pentru a deveni profesor de pian. Am încercat apoi să intru la Conservator unde era doar un singur loc, dar nu am reușit.
”Târgu Mureș: ăsta era orașul în care am trăit. Ungurii când au intrat atunci, imediat au introdus că evreii până la ora 7 p.m. au voie să umble pe stradă. Au fost prăvălii unde evreii nu au fost serviți.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, evreii erau o parte importantă a comunității din Oradea. Aceștia reprezentau aproape un sfert din populația orașului și întreprindeau foarte multe acțiuni în folosul comunității.
Când ajungi în Oradea, trebuie să vezi unul din puținele muzee militare din țară. Astfel de muzee mai găsești în București, Constanța și Bacău.
Când intri în Oradea, nu poți să nu observi multitudinea de biserici construite aproape pe fiecare stradă. Până ajungi în centru de obișnuiești, dar nu poți trece cu vederea una dintre cele mai masive dintre ele.
Deseori, călătorind și vizitând diferite locuri, ajungi în locații cu o istorie foarte veche care te fac să vrei mai mult. Aceste locuri trezesc în tine o foame de cunoaștere și te fac să cercetezi. Exact așa este și Biserica romano-catolică „Pogorârea Duhului Sfânt” din Oradea.
Cum te plimbi pe străzile orașului Oradea, simți că traversezi o jumătate din Europa când privești în stânga și în dreapta. Bogăția monumentelor arhitecturale și decorul lor te lasă fără cuvinte.
Cu mult timp în urmă, comunitatea evanghelică din Oradea își construia, pe actuala stradă Tudor Vladimirescu, o mică capelă.
În urmă cu sute de ani, călugării mizericordieni au fost aduși aici pentru a se îngriji de bolnavi. Multe personalități din domeniul religios au făcut donații și a fost construit un spital și o capelă unde aceștia să își poată desfășura activitatea.
Una dintre importantele metode de a ajunge în orașul Oradea este calea ferată. Prima clădire de care ești întâmpinat când ajungi aici, pe această cale, este gara centrală.
Unul din cele mai importante simboluri ale orașului Oradea este Palatul Vulturul Negru. Acesta a fost construit la începutul anilor 1900 și reprezintă o adevărată bijuterie arhitecturală.
Dacă te plimbi pe străzile orașului Oradea și ajungi în parcul 1 Decembrie, vezi în centrul acestuia o statuie impunătoare. Aceasta este statuia soldatului necunoscut.
La începutul anilor 1900, hotelul și băile Rimanoczy erau una din atracțiile principale ale orașului pentru cei care doreau să se relaxeze într-un cadru modern. Era cel mai modern hotel orădean din vremea aceea.
Sistemul bancar are un rol foarte important în dezvoltarea unei comunități. De aceea este recomandat să cunoaștem istoria acestui sistem. În Oradea poate fi văzută clădirea în care a funcționat prima bancă din zonă. Aceasta se numea Casa de economii a comitatului Bihor.
Orice inițiativă măreață începe cu un prim pas. În Oradea de început de secol XX, arhitectura clădilor a devenit asemenea unui organism viu care se dezvolta puternic. Atât de viguroasă a devenit încât, mărturia existenței sale o poți admira plimbându-te pe străzile orașului. “Inima” acestui organism este chiar stilul art-nouveau care a început să bată odată cu apariția casei Füchsl.
Stilul vienez secession în arhitectură a luat proporții la începutul secolului XX, în orașul de pe Crișul Repede. Clădiri impozante au început să se strecoare rând pe rând în Oradea, dându-i farmecul pe are îl are și astăzi.
În viața unui oraș există oameni a căror contribuție vine exact în momente dificile, de care locuitorii au nevoie. Pompierii sunt printre cei care intervin primii în astfel de situații. În Oradea, activitatea Brigăzii de Pompieri Crișana de-alungul timpului nu a trecut neobservată.
În centrul Oradei, pe cele două maluri ale Crișului Repede, arhitectura de început de secol XX și istoria își dau mâna. Din înțelegerea lor rezultă o înfățișare pe care cu greu o poți uita.
”Au fost situații în care, având o zi proastă, venind la serviciu, întreb o mămică (asta tot timpul o să-mi rămână-n minte și-o s-o spun tuturor) care are o fetiță cu un sindrom genetic rar întâlnit, cum este, cum se simte.
"Încerc să le facilitez accesul spre angajatori prin acele târguri de carieră. Și mai mult decât atât, o firmă care-și dorește să ajungă în universitate să discute cu studenții, cred că e o oportunitate pentru ei să afle informații. "
Prima oară când am intrat a fost în anul întâi de facultate pentru că era prietena și nu mă interesau prea multe, eram îndrăgostit și-atât. După ce s-a rupt relația, vreo 2 ani și ceva nu am mai vrut să aud de AIESEC.
”Ceea ce e un fel de mândrie a mea , și poate fi și o mândrie a României, e că noi am dezvoltat primul training experiențial din țară.
În vremea construcției, 1899 – 1900, această clădire era numită „Teatrul Orășenesc din Oradea”. Aceasta urmează o veche tradiție teatrală a orașului Oradea, care datează din 1730.
Arhitectura orașului de pe Crișul Repede era o chestiune importantă pentru comunitatea ce îl locuia, la începutul secolului XX. Conducerea Oradei de atunci dorea ca arhitectura clădirilor să fie armonioasă și impunătoare.
”Am fost dintotdeauna un tip foarte implicat, curios să văd cum merge lumea. Am priceput cât de mult am putut și am fost înclinat mai degrabă spre a face ceva decât să stau. Îmi place să stau, dar să stau gândind.”
Construit în aceeași perioadă cu teatrul de aici, clădirea Bazar este un bonus oferit orașului Oradea de către arhitectul Rimanóczy Kálmán pentru comanda de execuție a teatrului. În actuala piață Ferdinand erau câteva case care au fost demolate.
„Am avut o viață foarte interesantă. De mic am avut spiritul acesta al competiției. Până prin clasa a IV-a, a V-a știu că îmi plăcea tot timpul să fiu competitiv.
O scurtă plimbare prin oraș îți este de ajuns. Încă de la primele priviri asupra clădirilor ești atras de stilul arhitectural al acestora.
Pasiunea sa pentru sociologie persistă din perioada adolescenței, când această materie era interzisă de comunism. De aceea mărturisește despre vechiul regim că:”Am fost foarte supărat pe regimul comunist; l-am urât pentru că nu se putea face nimic.
”Am un principiu: dacă Dumnezeu te lasă pe tine cu niște însușiri pe care le-ai transformat prin ani de muncă multă și experiență, în calități, dar nu le împărtășești nimănui, ți se iau.
”Noi, notarii, nu suntem o profesie căreia să-i poată fi aplicate regulile de piață pentru că suntem delegați c-un atribut de suveranitate al statului. Noi consemnăm și dăm putere de lege convențiilor dintre părți. (...) Suntem un fel de judecători de pace.
”Am primit o deschidere prin dans să văd omul altfel și pot să găsesc o paralelă cu absolut orice din viața reală în dans. Poți să-mi numești orice din viața reală și eu îți regăsesc în dans o paralelă. E o altă limbă și trebuie doar s-o traduci.
mă opresc la un popas ca să-mi adun gândurile. În depărtare se vedeau siluetele a două persoane. Puteam observa o fată şi un băiat. Ambii purtau ghiozdane în spinare. Aveau profilul unor călători.
Acum 113 ani, în luna februarie, se puneau bazele unei clădiri ce va rămâne un simbol al Orașului Oradea - Primăria sau mai bine zis Palatul Primăriei. În locul primului palat episcopal catolic demolat în anul 1901 a apărut, 2 ani mai târziu, o nouă construcție, în stil eclectic.
Pe vremea când evreii reprezentau o parte importantă a locuitorilor din Oradea, pe la 1870, aceștia s-au împărțit în două părți. S-au împărțit într-o comunitate ortodoxă și una neologă. Câțiva ani mai târziu, în 1877, cei din comunitatea evreiască neologă au început construcțiile unei sinagogi pe malul Crișului.
Pe locul actualului complex Vulturul Negru, cu mai mult de un secol în urmă funcționa o berărie sub semnul aceluiași vultur. Pe lângă aceasta mai era un han care purta tot numele de Vulturul Negru și nu la mare distanță un alt han celebru numit Arborele Verde.
În centrul Oradei, printre clădirile istorice își găsește locul Biserica cu Lună, un lăcaș de cult ortodox, numit și Catedrala Adormirea Maicii Domnului. De o privești, rămâi surprins, căci arhitectura barocă cu influențe neoclasice, o fac să se diferențieze din prima de alte biserici creștin-ortodoxe.
De îți faci drum să te plimbi prin micul parc Traian din Oradea ai să întâlnești o clădire plină de semnificație: un muzeu memorial dedicat lui Ady Endre. De-alungul anilor, imobilul și-a schimbat utilitatea. A rămas însă, strâns legat de personalitatea celebrului poet și jurnalist maghiar.
În Oradea de început de secol XX, poezia renăștea din ghemul de stereotipuri. Dragostea pentru cultura literară era pe atunci promovată de poeți maghiari ca Ady Endre, Dutka Akos, Juhasz Gyula şi Emod Tamas. Ei își doreau să aducă un suflu nou în publicațiile vremii.
Printre cele mai frumoase clădiri din Oradea se numără și mănăstirea Ursulinelor. În secolul al XVI-lea, în perioada Contrareformei, a apărut Ordinul Ursulinelor, care a avut misiunea de a educa tinerele și de a le transmite învăţăturile şcolii catolice.
Orice drum prin centrul orașului Oradea te face să îți întorci privirea spre acest edificiu construit în stil eclectic. Se înalță aici mândru de peste 110 ani și a fost ridicat pe vechiul palat al Episcopiei Greco-Catolice din Oradea Mare.
Celebrul arhitect Rimanoczy Kalman Junior. a știut cum să rămână în memoria orădenilor. A pus în aplicare cele mai bune idei ale sale orașul de pe Crișul Repede. Clădirile impozante proiectate de el între 1899 și 1914, anul morții sale, dăinuie și astăzi în centrul istoric. Una dintre ele, Palatul Rimanoczy Sr, i-a fost dedicată tătălui său, Rimanoczy Senior, care a devenit și proprietar al acesteia.