Crăciunul și sărbătorile de iarnă au o magie aparte, astfel că merită să petreci alături de cei dragi. Noi îți propunem 4 unități de cazare, situate în spații de poveste, pe alese: la oraș sau la sat. Hai să vezi ce am pregătit! În dreptul fiecăreia vei găsi oferta, programul și tarifele unei șederi de neuitat la final de an.
În orașul Murfatlar din județul Constanța, pe drumul ce coboară spre granița de sus prin Ciocârlia, și-a făcut loc pe
Pensiunea Belvedere e o unitate de cazare cu restaurant, situată la intrarea în orașul Târgu Neamț, în nordul județului Neamț.
În Podișul Hârtibaciului, la 6 km sud de orășelul Agnita, am ajuns, după drumuri construite în zig zag, în satul
Când găsim unități de cazare faine, nu putem să le ținem doar pentru noi. Cu siguranță, experiența noastră la Thomhof
Astăzi de împlinesc 145 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși. Iată câteva lucruri pe care ar trebui să
Pe strada Lipscani nr. 41 din Centrul Vechi al capitalei, în fosta clădire a familiei Dalles, pășim în momentul de
Cum savuram noi o cafea la Casa Brădet cercetam online ce să mai vizităm în zonă. Eram cam storși de
De multe ori ni s-a întâmplat să nu ne mai săturăm privind mununățiile din jurul nostru, lăsându-ne pradă frumușeților Deltei care îți fură gândurile și îți invadează amintirile marcând momente deosebite demne de păstrat în suflet, pentru totdeauna.
În vizitele pe care le-am avut până acum în afara țării am fost mereu curioasă de părerile străinilor. Când îi
Momentul în care apăsăm butonul pauză în echipa Zig Zag coincide cu aventură, distracție și frici depășite. Cu zâmbetul până
La 3 ani distanță de momentul când totul părea ușor și simplu, când nu știam ce provocări ne așteaptă sau
Prima dată vă întâlniţi de departe şi nu observi prea multe. A doua oară, zbrrrrr... trece pe la urechile tale! A treia oară te cheamă în propria casă. Mergi. De data asta nu mai scapi! Te înşfacă în braţele sale vânjoase, te strânge cu putere, dar în acelaşi timp cu iubire. Îţi oferă tot ce are mai de preţ. Apoi se strecoară în sufletul tău şi...
„Oamenii nu ştiu să vadă, nu se uită unde trebuie, adesea merg ca să ajungă.″ ~Nicolae Dărămuş Acestea sunt cuvintele care ne-au marcat, la întâlnirea cu prietenul nostru din Gura Humorului, judeţul Suceava.
Alina Cozma era o persoană „la locul ei” înainte de tulburătoarea întâmplare. Atunci avea 29 de ani şi toate câte se petreceau în viaţa ei păreau a fi puse în ordine şi pe categorii. Peste toate domnea o atmosferă de linişte şi pace până când Alina a gândit un gând îndrăzneţ...
„Am făcut-o şi pe asta!” ne-am spus duminică, 20 noiembrie 2016, după ce ultima zi din Targul de Turism al Romaniei (TTR). A fost primul târg de turism naţional, la care am participat în calitate de zig zagări călători! :)
În articolul de azi o să-ţi povestesc despre feluri interesante de a te juca, activităţi pe care le-am practicat, cât timp am stat în Cluj-Napoca. Înainte să intru în detalii hai să te întreb câteva lucruri...
E adevărat! România nu mai e cum era odată. Nici pe hartă nu mai arată la fel. Au dispărut și au apărut atât de multe obiective , încât o hartă fizică rar va ține pasul cu o hartă digitală, mereu în schimbare.
Gata, ştiu, acum înţeleg! Acestea sunt cuvinte periculoase! :) Mai ales după o primă zi la Zen Fest Revolution. De ce spun asta? Pentru că am asimilat multă cunoaştere la nivel intelectual, dar nu şi “în muşchi”. A urmat a doua zi, care a fost cel puţin la fel de bogată în informaţii şi experienţe...
Prin intermediul călătoriei în Zig Zag prin Cluj am aflat că Zen-ul se sărbătoreşte printr-un festival anual, care în 2016 a ajuns la a patra ediţie: Zen Fest! De acum câteva săptămâni am aflat care va fi programul şi ne-am entuziasmat, văzând că printre vorbitori se numără prieteni şi oameni pe care îi urmăream deja de ceva timp. „Mergem!”, ne-am spus atunci şi aşa s-a întâmplat. Pe 28, 29 şi 30 octombrie am participat la Zen Fest Revolution Cluj.
Poarta către inima Transilvaniei! Acesta este brandul care descrie Salina Turda- unul dintre primele obiective turistice vizitate de zig zagări, în judeţul Cluj!
“Termostatul îţi dictează viaţa!” ~Florin Păsat Astăzi nu va fi vorba despre un simplu interviu, ci despre cum să îţi trăieşti viaţa în abundenţă cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Participă echipa Zig Zag prin România şi invitatul nostru: Florin Păsat.
Există momente în viaţa unui om...când crede că le ştie sau că le-a văzut pe toate. Se instalează confortabil în el acel sentiment de „ Eh, am văzut-o şi pe asta! Nimic nu mă mai surprinde!”...
Melania Forosigan,din Zlatna își duce cei 85 de ani cu seriozitate, blândețe și pasiune. Istoria rămâne o parte din inima dumneaei și asta s-a simțit în tot ce povestește. Dragostea pentru România se simte încă de la poarta casei sale, unde se află agăţat un clopoţel care sună şi o pamblică tricoloră.
Cât de mult bine poţi face lumii prin artă? Nu putem măsura la milimetru asta! Pictorul Dorin Susan din Sebeş ne arată însă, că în mâinile un om care îşi iubeşte semenii, arta face minuni: aduce personalităţi diferite împreună, sparge barierele prejudecăţilor, cultivă caractere şi mai ales obişnuinţa de a vedea frumosul, în orice!
Ce obiective turistice v-au plăcut cel mai mult până acum în judeţul Alba? Răspundem adesea cu: Sunt atât de multe...Nu există DOAR unul! :) Muzee, cetăţi, cascade, munţi, peşteri, palate şi tot felul de sărbători locale...
Seara a început cu mari emoţii! :) Dar pe măsură ce lucrurile evoluau, şi Marian îşi intra în mână!
E un titlu cam dramatic, aşa este? Pare dramatic. Dar ne referim la un altfel de sfârşit... Am străbătut timp
Cu toţii ne amintim de excursiile la muzeu, din perioada şcolii, este? :D Entuziasmul era sub 0 grade Celsius pentru
Afli aici cine este personajul din imagine. Revine tocmai din Botoşani. Ce zici? Crezi că e posibil să
#MomentsNOTthings! Cu această filosofie eşti întâmpinat la Conacul Archia. În ZigZag-ul nostru prin Hunedoara, Dumitru a stabilit un parteneriat absolut
Dacă preferi de jos în sus, cam aşa arată procesul tău: Când am ajuns la Mănăstirea Prislop pentru prima dată
"Bine ai venit la evenimentul Zig Zag prin Hunedoara, Păşeşte pe pământul sacru!" :) www.devafilm.ro Pentru prima dată,
Judeţul Hunedoara a avut un efect curativ pentru echipa Zig Zag prin Romania. A avut un fel de va-va-vum pentru
După ce ne-am bălăcit bine pe Cheile Olteţului şi am coborât în rapel de pe pod, ziua ne mai aduce o nouă experienţă...O vizită în Peştera Muierilor!
Cheile Olteţului sunt o distracţie 100% naturală, oricând la dispoziţia pasionaţilor de rafting uman! Da, am zis rafting uman sau termenul din engleză: Body rafting.
-Am vorbit la Baia de Fier să facem via ferrata. Suntem aşteptaţi acolo, numai să ne hotărâm când mergem toţi. Asta îmi tot spunea Marian, încă din primele două săptămâni petrecute în Gorj.
Kilometrul 0 ? În Târgu Jiu? Da, îl găseşti inscripţionat pe o placă de granit, pe strada Geneva...
Căciulata - Scuzaţi-mă, se fac căciuli în Căciulata? Aceasta a fost primul gând al Adelinei când a auzit că mergem
După Zig Zag prin Tismana trei cuvinte ni s-au lipit în minte! Natură, spiritualitate şi ţesături! :) Dacă
Zig Zag la Mănăstirea Lainici După micul episod de film de pe Defileul Jiului(o maşină de poliţie ce
Cum se simte o plimbare prin creierul munţilor? :) Nu a fost chiar creier ci mai degrabă un intestin subţire şi lung, din asfalt, acompaniat la tot pasul de râul Jiu. Imediat după ieşirea din Bumbeşti Jiu am pornit spre Mănăstirea Lainici prin Defileul Jiului.
Ce locuri sunt neaparat de vizitat, când mergem în Gorj? Asta era întrebarea pe care o adresam încă de când eram în Vâlcea. Un răspuns primit deseori era: Mergeţi la Curtişoara, la Muzeul Arhitecturii Populare. O să vă placă!
Cât te costă să dăruieşti fericire? E o întrebare care mi-a apărut de mai multe ori în
Când ţi-e lumea mai dragă apare...Tismana! :) -Marian am un interviu la 14:00. Într-o oră termin şi apoi
Ce este succesul? NOI, fetele din zig zag?!?! :3 Um... Nu,
II Când ai privit ultima dată răsăritul de soare?... Se spune că Soarele este Iubire. El oferă lumină și căldură
Evenimentul Zig Zag prin Vâlcea a fost despre... ...masaj! Sigur că a fost şi despre alte lucruri! Să începem cu...
“Eu ca inginer miner trebuia să am o meticulozitate. N-ai făr de cât! Galeriile se fac în centimetri, cărţile se fac în cuvinte. Dacă nu ai răbdare să faci centimetru cu centimetru, nu faci galeria. Aşa e şi cu cărţile.”
Voineasa va rămâne în memoria noastră prin, ce crezi? Schiat, desigur! Imaginează-ți că am prins-o chiar în ultima zi! Da.
II. Următoarea zi nu putea începe mai bine decât cu un mic dejun țărănesc: ouă de curte, telemea proaspătă și
Cine are plete lungi, argintii și e iubita lui Pavel Ciucă? :D Începem capitolul III, Zig Zag prin #Țara Loviștei,
Atât de strâns s-a ţinut Florin Teodorescu de jocul caluşarilor încât a devenit unul din ei. Cum s-a ajuns aici? Se ocupă de cei care au curaj să ia la întrecere ielele...
Alexandrina Filip duce mai departe tradiţia iilor Povestea ce ţi-o spunem astăzi a început să se ţeasă când am călătorit în zig zag prin Dobrosloveni.
O viaţă dedicată tradiţiilor: Constantin Niţu Foto: Valeru Ciurea Timpul ţese o nouă experienţă în
Foto: Valeru Ciurea Oltul iese în lume cu tradiţiile! Parcă nu există regiune românească care
Există prietenie în Skandenberg ? Hm... Te priveşte în ochi, dar nu te sperie. Mâinele vă sunt încleştate. Nu e deloc pace. Într-o secundă te mobilizezi, îţi concentrezi toate forţele şi stai ferm. Auzi încurajarea antrenorului şi dai peste cap soarta concursului. Ai câştigat!
Un om al armatei primeşte darul strămoşilor din Neolitic: ceramica de Vădastra A venit momentul să ne aşezăm lângă roată şi să privim cum reînvie o tradiţie veche de 7.500 de ani.
O declaraţie de dragoste. Pentru skateboarding. “Visul meu, şi cred că al oricărui skater care iubeşte cu adevărat acest sport, este să facă din asta un full-time job.
Responsabil pentru povestea de astăzi este Gheorghe Tănase.. Dacă ai trecut măcar o dată la un târg de meşteşuguri atunci nu îţi sunt necunoscute preocupările artistice ale lui nea Gheorghe din comuna Corbu.
Prima ediție a Târgului de Turism din Craiova... Primul nostru târg de turism la care participăm împreună! Au
Zig zag-ul prin Craiova ne-a scos în cale un om pentru care "a zbura" este mai mult decât un vis. Este parte din viaţa lui. Ne-a "contaminat" cu stăpânirea lui de sine şi ideile după care şi-a călăuzit viaţa.
Drumu-i lung, kilometru-i scump! Totuși, asta nu ne-a oprit să facem planificarea traseului pe anul 2016. Fii atent
Domnul de Rouă este o legendă provenită din Potopinu, satul aparţinător Dobrosloveniului. Am ascultat-o prima dată de la domnul profesor de istorie Botar din Caracal. Doamne, cu câtă pasiune o spunea! :) Am descoperit-o din nou şi în variantă scrisă, la Centrul de informare turistică din Dobrosloveni.
Vii în Caracal şi vrei să-i cunoşti trecutul...Vrei să ştii ce rol a jucat în istoria Oltului şi poate
Apropierea dintre Zig Zag prin România și Cristian Nicolae s-a întâmplat rapid. Cu o dezinvoltură plăcută și
Care e cartea de vizită a Craiovei ? Prin ce se remarcă ea în rândul marilor oraşe din ţară ? Ar fi multe de spus...Dar, după 45 de zile de călătorit în zig zag prin Craiova am rămas cu două idei de bază: Cetatea Băniei şi Parcul Nicolae Romanescu.
Olteanul este scurt și la subiect! Iar dacă te miști prea încet, o să facă cercuri în jurul
În timpul călătoriei în zig-zag prin Bănie, paşii ni s-au chiar la Filarmonica Oltenia. Atunci ne-am gândit că trebuie neapărat să asistăm măcar la unul dintre măreţele concerte susţinute în cadrul ei...
„Oricât voi trăi şi oriunde va fi să mor, rămân băileştean până în străfundul sufletului”. Aşa spunea în timpul vieţii Amza Pellea…Asta simţim şi noi când am călcat pragul casei “omului de miliarde”, Nea Mărin.
Vizitarea Grotei Haiducilor (cunoscută și sub numele Peștera Hoților) e o evadare din lumea urbană. La capătul scărilor, te așteaptă intrarea principală care te invită într-o experiență labirintică. Imediat ce pătrunzi în întuneric, gândul îți fuge la omul din peșteră. După descifrarea semnelor de pe pereții săi, descoperi o altă despicătură în munte. Dincolo de ea, măreția verdelui și a sălbăticiei.
Vila Elisabeta – o invitație în lumea bunului gust Imaginează-ți o casă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a fost vizitată de oameni însemnați. O casă care a fost sursa de relaxare și încântare a unei împărătese.
Scărişoara şi Ineleţ - un colţ de paradis, dincolo de nori “ Binecuvântaţi să fiţi voi ce urcaţi pe acest munte şi să nu uitaţi că Dumnezeu este cu voi în fiecare clipă.”
„Lasă în urma ta o pagină de istorie”~Cornel Boteanu- profesor de limba română. scriitor Cu toți, de la cel mai mic la cel mai mare, avem nevoie de alți oameni și de amintiri pentru a putea crește frumoși și zdraveni! Cu alte cuvinte, avem nevoie de obiceiuri și povești ca la mamaia acasă.
De ce ar trebui să o cunoşti pe Ileana Roman ? Motivul e simplu! E un om al contrastelor dar cu atâtea de oferit...scriitoarea care a adus atât de multă valoare culturală oraşului Drobeta-Turnu Severin. Rămâi cu mine până la sfârşit şi vei afla de ce.
Cu un glas rar întâlnit în România sau chiar și în Europa, Domnica Trop este izvorul de apă vie a originilor noastre în materie de muzică.
„Două lucruri a lăsat Dumnezeu pe pământ, de care să se bucure și bogatul, și săracul: femeia și
O întâlnire specială, în Defileul Dunării “Dacă fluieri, fluieră ceva concret” ~Felix Baratky Nota bene: În prezent are şi funcţia de Responsabil relații cu comunitătile locale și educație ecologică în cadrul administraţiei Parcului Porţile de Fier.
80, Căminul Racoviţă, Mehedinţi şi Maroc ? Pare ca o înşiruire fără sens de cuvinte şi numere. Evenimentele
O muncă de calitate aduce rezultate indiferent de ce ai face-Alisa Sturek În funcție de educația pe care o primești devii omul care ești menit să fii! Suntem cu toții conștienți că sistemul de învățământ din România lasă mult de dorit...
Alb și negru… Negru și alb... Poate fi o nuntă caracterizată ca fiind monocromatică? E posibil așa ceva?
-Ai un pix și-o foaie? întreabă Omul cu Drujbe -Da, da, este aici, pe masă, răspundem noi.
Mi-a plăcut mult inițiativa asociației pentru turism...despre care îţi voi scrie astăzi! Se numeşte Mehedinţiul de sub munte. Am ajuns să o descopăr prin intermediul unui suflet frumos care o animă şi îi dă o direcţie: Letiţia Păulescu, din comuna Ponoarele.
După ce cânți muzică populară o viață, sigur rămâi cu drag de cântec, dar și de portul popular. Rapsodul Nelu Dumitrașcu, din satul Ludu, comuna Ponoarele, n-a vrut să colecționeze numai aplauze de pe scenele pe unde a umblat, ci a strâns și costume din zona natală.
Andra! Andra! Andra! aud din nou acea voce în fundal. Tre' să mă trezesc? întreb buimacă. Da! Avem o zi plină. M-am dezmeticit, ne-am gătit și-am mers la micul dejun. După ce ne-am energizat, am luat-o la pas spre o întâlnire ce s-a dovedit mai târziu a fi cea mai importantă, pe plan personal.
Când lumea ţi-e mai dragă... -Andra, trezește-te! Andraaa! aud o voce de fundal. -Mhmmm, mai lasă-mă 10 minute! bâjbâi adormită, în timp ce Alexandra trăgea de mine să mă trezesc. După încă vreo două runde de negocieri, mă trezesc. Da, sunt pregătită!
Andra şi Alexandra au ales Timişoara ca destinaţie iar noi ne-am ocupat de cele necesare. Aventura lor în oraşul de pe Bega a avut loc între 16-19 decembrie 2015. Acum a sosit momentul destăinurilor :)
După ce am văzut Clisura Dunării cea spectaculoasă sau complexul Carstic de la Ponoarele, aveam senzaţia că Mehedinţiul ne-a arătat “cărţile” sale cele mai bune. Natura este totuşi un jucător straşnic!
"Unde-s mulţi puterea creşte şi povestea nu s-opreşte"~Echipa Zig Zag prin România Uite aşa, înarmaţi cu această idee,
Peştera Topolniţa din judeţul Mehedinţi te pune pe gânduri... Să-ţi vezi repede de drum în Zig Zag prin judeţ sau să te laşi ispitit de frumuseţile naturale din jurul ei? E o întrebare la care e dificil să răspundem.
Tare a mai avut chef de joacă natura în comuna Ponoarele! Ba a dărâmat tavanul unei peșteri și a făcut Podul lui Dumnezeu, ba a scurmat în piatră și-a dat naștere lapiezurilor. Face să apară și să dispară un lac întreg, după bunul plac, și suflă flori de liliac, negreșit în luna mai, peste o pădure imensă...
Călătorind în zig zag prin localitatea mehedințeană Ponoarele am descoperit că mai sunt două "vedete" despre care lumea vorbeşte multe. E vorba de Lacurile Zătonul Mare şi Zătonul Mic care stau confortabil în stânga şi-n dreapta Podului lui Dumnezeu. Denumirea lor vine din graiul local...
"Niciodată nu poți să spui că nu se întâmplă nimic. Nu există momente obișnuite. "~Dan Millman Când auzi de Podul lui Dumnezeu vei avea un moment de "aha"! Dacă mergi să vezi cu ochii tăi comuna Ponoarele din judeţul Mehedinţi, vorbele lui Millman vor avea şi mai multă greutate!
Mai ţii minte poveştile despre căutătorii de comori, de când erai copil? La un moment dat apărea un loc magic, un munte sau o peşteră în care erau ascunse bogăţii imense...Eroul/eroina trecea prin tot felul de peripeţii ca să ajungă la comoară!
Când privești Dunărea la Porţile de Fier, înțelegi repede fascinația oamenilor pentru cel mai spectaculos fluviu al Europei. De-a lungul timpului au existat nenumărate încercări de a-l "supune". Astfel, în una din aceste încercări a prins contur Hidrocentrala Porțile de Fier, cea mai mare construcție de pe Dunăre.
Când citești despre Ada Kaleh, cetatea habsburgică locuită cândva de turci și strămutată pe Insula Șimian, începe să-ți dea târcoale curiozitatea! Vrei să vezi cum arată insula dintre România și Serbia, să te plimbi prin cetatea cu miros de cafea turcească autentică și să guști o baclava adevărată...
De ce ai citi un articol despre Muzeul Porţile de Fier din Drobeta-Turnu Severin?Ei bine... E important să-ți cunoști strămoşii ca să poți evolua. E important să foloseşti experienţele de viaţă şi cunoştinţele lor pentru a face alegeri mai bune.
Cum de au apărut locuri ca acestea? Asta îţi vine să îţi spui când vezi “năzdrăvăniile” facute de Dunăre, în drumul ei prin ţară.Unele, de-a dreptul spectaculoase sunt chiar Cazanele Mari...
E modul divinității de a-și păstra anonimatul și totodată, de a menține credința oamenilor vie! Asta am înțeles noi din povestea Mănăstirii Mraconia. Lăcaşul de cult ortodox a apărut drept dovadă a credinței...
Chipul lui Decebal, o operă de artă de mărimi impresionante este încadrată într-un peisaj de vis! Aici, frumusețea naturii a rămas neatinsă de sute de ani, iar Munții Carpați întâlnesc Dunărea.
Astăzi, pe 1 decembrie e ziua ta! Astăzi, numelor tău se citeşte pe buzele celor care te locuiesc dar şi românilor care sunt departe de tine, prin toate colţurile lumii!
Unde găseşti cele mai gustoase smochine din Europa? Ai putea răspunde: În Turcia(care se întâmplă să producă aproximativ
Romanii s-au priceput să construiască! În multe părți ale Europei creaţiile lor încă mai dăinuie. Podul lui Traian, una dintre cele impresionante construcții ce le-au aparţinut se găsește pe teritoriul României, chiar la malul Dunării!
Să pleci din reşedinţa judeţului Mehedinţi fără să vezi Complexul Arheologic Drobeta e ca şi cum ai merge la mare dar nu înoţi deloc. Ce am descoperit noi? O "carte" cu povești istorice transpusă în realitate. Pas cu pas, te-nvăluie emoția descoperirii, iar energia vremurilor trecute încă mai persistă.
Pe Clisura mehedinţeană a Dunării am dat nas în nas cu vechea Cetate Trikule. Deși a fost stăpânită de mai
Cetatea Severinului a avut o maximă importanță în Evul Mediu, fiind o adevărată poartă de legătură între Europa Răsăriteană și cea Apuseană. În prezent a fost refăcută, găsindu-şi un loc printre vestigiile din Drobeta-Turnu Severin.
În faţa celebrei Fântâni Cinetice, din Drobeta-Turnu Severin veghează un uriaş. Cu haine noi şi o alură impozantă te face să te opreşti. Acest uriaş se numeşte Palatul Cultural Theodor Costescu şi e un simbol al culturii severinene...
Ne amintim de senzaţia pe care o ai când găseşti o monedă străină, uitată pe stradă. O întorci pe ambele feţe curios. Te zgâieşti la simboluri şi ţara din care provine. Vrei să afli ce valoare are iar dacă eşti colecţionar devii imediat noul ei proprietar...
Din “cartea” de poveşti a orăşelului bănăţean am răsfoit încă două file: Monumentul închinat împărătesei Sissi şi Biserica Romano-Catolică.
A fost odată ca niciodată, în vestul României, în regiunea istorică numită de mulţi Banat un
Am vrut să descrețesc frunțile, iar oamenii nu doar să zâmbească, ci dacă se poate, chiar să râdă. Viața-i frumoasă, da-i scurtă. Așe că ascultaț’ și veghieț’...
”Încerc să aduc și în aceste vinuri un stil propriu care este egal cu scoaterea în evidență a tipicității terroir-ului (elementele care influențează vinul, cum ar fi solul, clima, poziția geografică și tradiția locului) din zona respectivă.
Dacă lupți pentru ceva, nu există pierdere!
”Am lucrat cu doamna Florea din ’93 la muzeu. Ea era aici, iar eu la bibliotecă (în Șiria). Eu am fost destul de tânără atunci...
”Orice poți să faci. Prin anii ’80, dacă prindeai o sticlă de Pepsi era ceva extraordinar...
”Lucrul cel mai greu constă în păstrarea unei linii, a unei traiectorii temeinice. Iar folclorul are o linie a lui, o direcție...
În 1332, documentele vremii vorbeau de o biserică ce refuza să plătească taxele papei.
Monumentul Eroilor de la intrarea în localitate îți reamintește de acele episoade sângeroase.
În ținuturile Banatului, acolo unde județul Arad se pregătește de întâlnirea cu Timiș, ai să întâlnești o localitate aparte: Vinga.
Unul dintre satele care compun comuna Păuliș este Barațca. Podgoriile bogate de viță de vie sunt talantul așezării care este înmulțit din plin!
Cel de-al doilea război mondial a trecut ca un val distrugător prin Câmpia Aradului.
Sunt momente în viața unui popor când însăși identitatea, coloana sa vertebrală este pusă în pericol. E un fel de menghină care îl strânge, amenințându-l cu distrugerea.
Când vii în județul Arad ai să auzi că aceste meleaguri au fost binecuvântate de zei cu Soare, pământ roditor și multă viță de vie.
Copiilor de meleagurile județului Arad le-a dăruit acum mii de ani un cadou aparte: Lacul Ghioroc.
Pe vremuri, vorbind despre anul 1539 când a fost ridicată, Mănăstirea Bezdin era înconjurată de pădure.
Cum urmezi traseele din Parcul Natural Lunca Mureșului, inevitabil ajungi și în apropierea puținelor monumente medievale vechi din țară – Mănăstirea Hodoș-Bodrog.
Pământurile din Lipova sunt faimoase pentru apa lor revitalizantă și hrănitoare ce iese la suprafață plină de bulbuci.
Cu hramul Buna Vestire, marcând ziua în care Fecioara Maria a primit veste de la Îngerul Gabriel că îl va naște pe Hristos, Mănăstirea Maria Radna a trecut prin foc și pară pentru a ajunge ce este astăzi: un lăcaș de cult în care creștinii își găsesc răspunsuri și îndrumare hristică.
Cum pășești pe meleagurile din Covăsânț, județul Arad, mergi de poposește în casa memorială a lui Ioan T. Florea. Vei fi bine întâmpinat de fiecare dată.
De când lumea și pământul, apele curgătoare au reprezentat pentru cei care locuiesc pe malurile acestora, o adevărată binecuvântare.
Când s-a făurit lumea și totul ce vedem în jur a fost creat din nimic, zeii s-au sfătuit între ei și au decis să facă totul cât mai echilibrat.
Încă din cele mai vechi timpuri, comuniunea cu natura a transformat viața omenească într-o experiență de poveste.
În urmă cu câteva sute de ani, pe vremea când hoardele otomane stăpâneau aceste meleaguri, a fost construit un bazar.
Cu peste o sută de ani în urmă, locuitorii din Radna au fost uniți cu cei din Lipova printr-un pod gigantic...
"Dar apoi am pornit cu Poeme peste ani, primul volum. (…) Toată viața e un război între patimă și virtute...
”Bunica mea a fost moașa satului. Când aveam 6 ani am avut un accident groaznic...
”-Care e secretul pentru a ajunge la o asemenea vârstă de căsnicie?
”Mama mea a fost cea care mi-a insuflat acest lucru. Mi-a lăsat moștenirea aceasta ca s-o duc mai departe...
”Viața este așa cum ți-o faci. Dacă te integrezi, e frumoasă. Dacă te gândești tot timpul: ‹Eee, ce bine ar fi fost să fiu la oraș…› o să ai tot timpul regrete...
”Am fost dintotdeauna pasionat de calculatoare, încă de când au apărut. Primul calculator l-am luat în ’97 când s-a născut fiica mea...
”N-am avut neam de neam de-al meu de olar. Tata meu o fost de meserie cojocar...
”Oamenii care nu lucră, se prăpădesc mai repede. Nu am făcut decât 7 clase, dar am învățat că e mai bine să fii deștept și să înveți, decât să înveți ca să fii deștept. (…)
”Așa s-o pominit aici: nuntă cu strigături. Merg cu muzica pe drum, vin înapoi acasă...
”Prima dată am fost ucenic la maistrul de la care am învățat. El era de aici din sat...
”Pe vremea comunismului au venit tovarășii care ne-au jupuit cum au vrut. N-am mai avut nici ce mânca...
”Până la 20 de ani nu m-am omorât cu tâmplăria și nu eram nevoit să lucrez...
”Am avut noroc, că nu cunoșteam pe nimeni... Am fost repartizat la Beiuș și m-a băgat la atelier...
”Fac parte din a 3-a generație care a continuat acest meșteșug...
Înclinația spre scris o are încă de mică...
Era o vorbă care spunea că ”pentru a înțelege prezentul, trebuie să cunoști trecutul.”
Fiindcă din fire e un om energic și îi place mereu să facă ceva, i-a venit o idee.
Unii moștenesc un meșteșug și trebuie să îl ducă mai departe. Alții se apucă de el din pasiune și îl practică toată viața.
”Mi-a murit soțul acum 19 ani și am rămas cu 2 copii, cu mama care nu era tocmai sănătoasă și o bunică de 80 de ani...
E în branșă de peste 20 de ani. Înainte a lucrat la Fructe de Pădure. “Era o fabrică ce aparținea de Ocolul silvic. Acolo se adunau fructele, că pe vremuri au fost afine, mure, ciuperci sau cireșe...
”Ce m-a determinat să scriu cartea? Am început să scriu o monografie despre satul meu...
”Dragă, dansul e un mod de a-ți manifesta bucuria, de a sărbători. Dansul unește, întinerește...
”De ce reforma asta și cum am ajuns la ea? Pentru că locuiesc într-un cartier al orașului Ineu, numit Colonia Traian...
”Nu-i bai, bace (frate mai mare)!” Așa te întâmpină istoricul, cu fața senină și un surâs larg.
Se pare că Ioan Slavici trăiește nu doar prin operele sale, ci și printr-o construcție.
Lucrurile vechi sunt magice! Știi de ce? Deoarece, cu cât sunt mai vechi, cu atât au o poveste
Teritoriul Țării Zarandului ascunde multă istorie. Munții Codru-Moma au cunoscut mai multe fortificații, amprente ale strămoșilor noștri daci.
Se pare că județul Arad are printre cele mai multe fortificații ce atestă faptul că aici ar fi trăit strămoșii noștri. La ruinele cetății dacice de la Groșeni, au fost descoperite diferite unelte de lucru și cioburi de ceramică.
Oare cât de departe poate să meargă dragostea unui om față de poporul său ? Unii îl laudă la tot pasul, alții își pun talentele în slujba lui. În sfârșit, mai sunt și cei care sunt în stare să-și dea viața pentru acesta.
Fiecare om se naște cu o misiune. Și există o poveste de viață, ale cărei șoapte pot fi auzite cel mai bine între pereții bisericii greco-catolice din Bocsig.
Încă de la facerea lumii, tânărul Codru și frumoasa Moma au fost destinați să fie împreună. De la prima vedere ei au știut că se vor înțelege de minune.
În vremuri de mult apuse, de care nu își mai amintesc nici măcar bătrânii satelor, locuitorii unor cetăți fortificate conduceau meleagurile poporului nostru.
Biserica cu hramul Sf. Parascheva din Agrișu Mare a fost construită între anii 1934 și 1936 de către preotul Romul Motroca. Este cunoscută ca fiind cea mai frumoasă biserică de la sat din Țara Zarandului.
Țara Zărandului știe cum să te țină pe meleagurile sale. Când crezi că ai văzut totul, îți aduce din senin experiențe inedite.
În vremea când vântul abia începea să bată pe aceste meleaguri, zeii aveau o misiune destul de dificilă.
Din vremuri străvechi, pe vârful muntelui Găina se desfășoară un târg de fete. Locuitori ai tuturor văilor din Apuseni vin aici pentru a-și vinde mărfurile.
Una dintre cele mai mari biserici de la sat, localnicii spun că se aseamănă cu o catedrală. Ridicată în 1929 și sfințită în același an la 10 noiembrie, are un ornament interior spectaculos.
Ajuns în Buteni, poți bate la una dintre porțile de fier ca să descoperi o altă lume, o lume simplă și vioaie, lumea omului de la sat. Sau, dacă vrei să vezi urme ale tradițiilor, obiecte vechi, te invit la Muzeul Satului Buteni.
Cu zeci, poate chiar sute de ani în urmă, cei care se împotriveau sistemului, regelui, grofului sau moșierului, se ascundeau prin pădurile munților.
Cu mulți, mulți ani în urmă, în Țara Crișurilor au trăit mulți zei. Aceștia conviețuiau cu oamenii și îi ajutau să ducă un trai mai bun și mai fericit.
Poiana Codrului e un sat care alături de Iegheriște și Crucișor formează comuna Crucișor. E o ocazie numai bună de a explora această zonă, îmi spun deschizând nerăbdător harta județului...
Dacă ții cursul Crișului Alb care se unduiește când pe deal, când pe câmpie, ajungi în cele din urmă în Bocsig.
Pe vremea când ciocoii, boierii și grofii stăpâneau aceste pământuri, moșierul Laszlo își vinde proprietatea din Bocsig.
Când ai ajuns în Mocrea, poți să fii sigur că pătrunzi în spațiul magic al Țării Zărandului. Zeii au avut grijă ca zona să aibă farmecul ei. Canalul Morilor și dealul verde pufos al Mocrii.
Câmpia Crișurilor vine în întâmpinarea ta cu o poeniță menită să-ți mângâie sufletul cu frumusețea ei.
Cu mult, mult timp în urmă, pe când lumea era încă în formare, zeii au decis să creeze câteva locuri unde să se întâlnească în viitor.
Descoperind frumoasa regiune a Aradului, afli că moștenește o valoroasă cultură a vinului.
O spectaculoasă sursă de energie alternativă care a susținut activitățile agricole a fost Canalul Morilor de pe Valea Crișului Alb.
Un loc în amintirea oamenilor care vin după ce ai trăit se câștigă! Așa a procedat Vasile Goldiș, unul dintre cei care au contribuit direct la formarea României Mari.
Situată în fața bisericii ortodoxe Sfinții Arhangheli Mihail și Graviil din Ineu, statuia cu crucea în mână este unul dintre monumentele de atracție ale comunei.
Este vorba de un simbol al orașului traversat de Crișul Alb : Cetatea !
La aproximativ 20 km de Valea lui Mihai se află o istorie ascunsă printre copaci. Este vorba despre Palatul Pongrácz.
În partea sudică a Văii fertile a Ierului, își duce liniștit existența micul oraș Săcueni. Așezarea are multe povești de spus vizitatorilor.
Satul Albiș din comuna Buduslău, Bihor, spune în fiecare zi povești din vremuri medievale...
Familia Zolyomi a deținut localitățile Albiș, Diosig, Mișca și Săcuieni. Biserica reformată din Albiș a fost reconstruită ulterior între secolele XVI-XVIII.
Povestea spune că maghiarul Komaromi a cumpărat de la famila Berna un domeniu întins în Otomani, astăzi un sat component al comunei Sălacea din județul Bihor.
Gospodăria jelerului este îngrădită cu răchită împletită și este formată din casa cu două încăperi și o fântână cu o cumpănă, săpată în pâmânt, până la 8 metri și jumătate adâncime.
Pe drumul județean 191F ce leagă Marghita de Valea lui Mihai se află Sălacea, o așezare foarte veche, cu dovezi arheologice din Epoca Bronzului.
Valea Ierului te suprinde prin întinsele terenuri fertile, descoperirile arheologice sau finețea vinurilor nobile ce așteaptă în crame să
Când vii dinspre Valea lui Mihai sau de mai departe, din Satu Mare spre Oradea, pe drumul E671 te aduce în vechiul Săcuieni. Istoria acestei localități din Valea Ierului începe din neolitic și lasă în urmă multe povești de spus și de văzut pe viu.
Aici, sinagoga își exercită influența prin cele trei mai activități: rugăciunea, instrucția publică și reuniunea comunitară.
Valea lui Mihai, micul oraș din nordul județului Bihor, se poate mândri cu o mică ”comoară” amenajată într-o casă țărănească. Este vorba de Muzeul de Istorie și Etnografie Andrássy Ernö.
Valea lui Mihai este orașul bihorean aflat la 12 km de frontiera cu Ungaria. A primit acest statut în anul revoluției din 1989 pe 18 aprilie, consolidându-l în permanență.
Biserica reformată este atuul acestei comunități, atât ca loc de întâlnire și de rugăciune, cât și ca obiectiv turistic.
Acest monument este amplasat în centrul orașului Valea lui Mihai în aprilie 2006. Îi comemorează pe cei care au plătit scump pentru îndrăzneala de a se ridica împotriva sistemului și de a lupta pentru libertatea lor.
Ajungi fără doar și poate în fața bisericii romano-catolice „Sf. Anton de Padova” care îți trezește curiozitatea.
În prezent, atracția izvoarele de apă termală de aici atrag, an de an, turiști din toată țara. Ștrandurile sunt cele mai importante puncte de atracție turistică din oraș.
Comunitatea reformată maghiară din Marghita a donat atunci un teren suratei ortodoxe iar în 1990 s-a așezat piatra de temelie pentru o biserică nouă închinate Sfintei Parascheva.
Pe strada Nicolae Bălcescu, în centrul orașului se află un „gigant” cu armură argintie unde credincioșii în număr mare: Biserica Ortodoxă Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
Marghita, ca și multe alte orașe din țară, aduce anual omagii eroilor patriei care și-au dat viața pentru noi în cele două războaie mondiale.
Parcul central este considerat plămânul orașului și mai este cunoscut sub numele de Parcul Nepliget. Aici se găsește și un lac care dă un plus de energie și de vitalitate zonei.
Dacă drumurile tale te aduc prin Marghita, e imposibil să nu treci și prin fața primăriei. Trecând pe aici, îți dai seama că există o istorie mult mai veche în zidurile instituției pe care o privești.
Orașul Marghita strălucește în lumina soarelui de sute de ani. Legendele spun că prin anii 1200 se consolida o mică localitate pe lângă Barcău.
“Pentru el, folclorul e ca un fel de dat ce se desfășoară într-un cadru natural, neorganizat, spontan, tradițional...
Singurul cojoc femeiesc care se putea purta cu coloane pe spate era la Roșia. Asta pentru că așa s-a păstrat obiceiul. Însă doar femeile care se măritau, aveau voie să-l poarte, după ce, practic, erau inițiate.
”Țara Beiușului cuprinde cea mai mare concentrație de sate cu meșteșugari din țară, s-ar putea spune.
”Mie mi-a plăcut să cânt de mică. Încă de la grădiniță, când aveam serbări, mă punea doamna educatoare să cânt.
”Piatra se sparge și se așează în cuptor. Se începe cu pietrele mai mici și deasupra se pun alea mai mari.
”Învățatul trebuie să te prindă din sărăcie în primul rând și în al doilea rând să-ți dorești ca să faci o meserie.
”Ca organizație ajutăm familii care locuiesc în condiții dificile. Asta nu se întâmplă doar în Beiuș, ci oriunde în lume...
”Lucrez din copilărie, dar am intrat în activitatea asta mai intens după ʼ93. După ce a murit bunica mea am stat la socri 18 ani după ce m-am căsătorit...
”Pe timpurile când eram tânăr nu erau discoteci. Erau serate dansante și cu muzică vie...
”Pictura face parte dintotdeuna din viața mea. Mama a terminat Arte plastice și a fost profesoară de desen.
Atenție! Se anunță o explozie de culori!
”De când am fost copil mi-a plăcut să desenez”. Apoi, liceul pe care l-a făcut la Samuil Vulcan (specializarea matematică-fizică), a fost o altă etapă a vieții sale în care și-a exersat talentul pentru desen.
Facultatea de muzică (secția Actorie) a fost ceva provocator chiar și pentru ea, deoarece mama ei insista și în anul 4 să renunțe: ”renunță, renunță, îmi spunea ea!
”Partea artistică era în mine încă de când aveam 6 ani, orice putea să lase o urmă, o linie, o pată de culoare era deja interesant pentru mine la vremea respectivă.
“La terminarea studiilor, pe care le-a făcut la Oradea, Remus a revenit acasă unde a început să se ocupe de prima sa pasiune: muzica: ”Am avut cinstea de a conduce corul de prin 2005, când am preluat bagheta dirijorală a corului Lira a orașului Beiuș.
” Povestea pălincii în zonă cuprinde mai multe aspecte, printre care cel mai important e obiceiul vechi, și anume: la intrarea în pălincărie există întotdeauna o cană de ½ litri care se lasă mereu plină cu pălincă și, de aceea, la plecare, aceasta trebuie să fie tot plină – literă de lege.
“Când eram la școală, am început cu modele pe 4 ațe, la lucru manual. Apoi m-am măritat, am crescut 4 prunci ; după un timp, mai puțin de 11 ani, mi-a murit bărbatul și n-am mai putut 2 ani, m-am îmbolnăvit. ”
Zeii i-au înzestrat pe oameni cu talanți(talente) pentru ca ei să se bucure de proiectul numit “viață” și să binecuvânteze meleagurile pe care le locuiesc.
Legendele din comuna Vadu Crișului povestesc despre zeii care au plâns la facerea lumii. Se spune că tinerii zei au plâns și au format râul Crișul Repede.
În Țara Beiușului florile culturii răsar sub diverse forme, în toate comunitățile acesteia.
Când vii în capitala Țării Beiușului, istoria și spiritualitatea sunt organele vitale în jurul cărora pulsează viața micii comunități.
În vremurile în care în ținuturile transilvănene oamenii își căutau identitatea, un episcop greco-catolic avea un vis măreț! El vedea educația ca fiind modul prin care problemele pot fi rezolvate.
Una dintre cele mai vechi așezări din zona Crișanei este un orășel de pe malul Crișului Negru.
Cele mai frumoase locații de vizitat atunci când mergi undeva sunt, de obicei cele unde nu se percepe o taxă pentru a putea fi văzute.
În județul Bihor natura știe să creeze miracole în orice colțișor. Cascade, peșteri, râuri, stânci, doline, lapiezuri apar cu răbdare și migală.
Pe versantul drept al văii Sighiștelului se află mai multe peșteri printre care și peștera Pișolca.
Odată ajuns pe frumoasa vale a Sighiștelului ai foarte multe lucruri minunate de văzut.
În vremuri de demult, pe când vegetația creștea din belșug pe tărâmurile muntoase, trăiau oameni liberi.
Plimbările prin județul Bihor te duc prin diverse locuri care de care mai frumoase.
Există în apropiere de satul de vacanță Vârtop un fenomen al naturii: canionul care-și schimbă constant forma.
Escaladarea munților în plan vertical, pe niște capse mari de metal înfipte bine în piatră și legate între ele prin cabluri se numește via ferata.
Ne aflăm în Carpații Occidentali, grupa montană nordină, anume, Munții Bihorului.
Satul de vacanță Vârtop este un loc în care poți face foarte multe activități.
La doar câteva ore de mers de cel mai înalt vârf din zonă, vârful Bihor, între pădurile de conifere găsești un mic sat de vacanță.
Satul de vacanță Vârtop este complet pregătit pentru iubitorii de sporturi de iarnă, de săniuță sau, pur și simplu, de zăpadă.
În sud-estul Bihorului, aproape de frontiera cu județul Alba, se întinde Valea Sighiștelului, o rezervație naturală de peste 400 de hectare. Zona abundă în vegetație și faună.
Fenomen carstic ce-ți creează impresia că ai fi o furnică la marginea unui toc de ușă, Porțile Bihorului se deschid printr-un portal de 12 metri lățime și 10 metri înălțime.
Dacă alegi Sighiștel drept următoarea ta oprire, obligatoriu trebuie să-ți mai programezi 2-3 ore de mers până în Valea Sighiștelului.
Cum petreci traseul de la Cheile Galbenei către sursa apei, vei descoperi locul de unde iese din munte.
După ce ai trecut prin Cheile Galbenei, urmează o bine meritată pauză la Cascada evantai.
Stânci gigantice, ape tumultoase, peșteri misterioase, pentru toate acestea merită din plin să guști aventura oferită în exclusivitate de Valea Galbenei.
Satul de vacanță Boga este ca o perlă așezată între două cochilii, împânzite de pomi și dealuri.
Dacă te pasionează să alegi scurtăturile sau să creezi trasee noi prin pădurea sălbatică presărată cu frunze de la leurdă, atunci fii pregătit să aluneci pe straturile de frunză uscată.
La facerea lumii, zeii au ales câteva locuri care să rămână în liniște și pace până la sfârșitul zilelor.
Cu mult, mult timp în urmă, întreaga lume era împărțită în două.
Pe când zeii duceau o ultimă bătălie cu forțele răului, s-au format și s-au întâmplat multe minunății.
Când zeii au plecat de pe pământ, au lăsat în urmă o forță imensă care să țină în echilibru lumea.
Plimbându-ți pașii pe crestele munților din Bihor, cu siguranță vei auzi de Valea Iadului și de barajul Leșu.
Munții Apuseni sunt plini de surprize. Formațiunile carstice de aici te fac să te minunezi la tot pasul.
Atunci când creatorul și-a împărțit averea, toate popoarele au venit la el.
Atunci când drumurile te aduc în Țara Beiușului, e musai să vizitezi una dintre cele mai lungi peșteri din România.
Vioara cu goarnă și-a lăsat amprenta adânc imprimată în folclorul bihorean.
Pe vremea când s-au împărțit meșteșugurile, fiecare popor s-a adunat să primească cele trebuincioase pentru traiul de zi cu zi.
Țara Beiușului este zona care oferă identitate județului Bihor.
Tinerii zei care au format lumea, au construit o școală de meserii dedicate zeilor.
După zig-zag-ul liliecilor prin peșterile Devențului 1,2,3 tinerii zei au dat naștere unui loc atât de special încât a fost zona unui spațiu locuit de muritorul preistoric.
Se spune că din Peștera Vadu Crișului ajungi pe alte meleaguri subterane.
Cascada Vadu Crișului este darul oferit de tinerii zei femeilor din Defileul Crișului Repede.
După ce zmăul a fost doborât, liniștea în Defileul Crișului Repede a reapărut. Muritorii din Vadu Crișului și-au reluat viața liniștită în acest rai pământean.
”Pe vremea aia exista Transilvania tv și era o emisiune, Satul bihorean, unde în fiecare duminică se mergea într-un sat din județ.
”Împreună cu 2 colege și-un coleg, în anul 1 ne-am pus să facem primul plan de afaceri.
”Îmi plăcea foarte mult să mă cațăr prin copaci. Stăteam la bloc, iar în curtea lui aveam o fostă grădină a unei case și era plin de garaje.
”Am avut în sat o familie de învățători ce au predat vreo 40 de ani la noi.
”Ceea ce m-a motivat în primul rând în clasa a 9-a a fost că mi-am dat seama că eu am intrat într-o conjunctură favorabilă prin prietenii mei și că tot timpul am vrut să mă afirm...
”La un moment dat, în toată liniștea asta, noi începusem deja să ne simțim bine că în sfârșit facem ceva, studiem și noi, apare unul dintre contactele pe care Adina le avea de pe partea de distribuție de vinuri.
”Întotdeauna mi-a plăcut viața activă. Mi-am dorit medicina și-am urmat această cale. Dar după ce am intrat și am văzut în ce constă, am încercat să-mi găsesc acea cale care să-mi furnizeze cât mai multe situații.
„În familie taică-miu a fost pălincar și încă mai este, iar eu am preluat tradiția de la el.
Predă dansul de 20 de ani și din experiența spectacolelor de până acum spune că: ”un spectacol pe scenă nu e un dans la liber.
“Veneam acasă, eram în aeroport... și acum dacă mă duc, știu exact locul unde mi-a venit ideea așa ca un flash, ca un gând țintă...
”Ideea de Love story book a început chiar cu o lună înainte de a termina facultatea.
Are în plan ca pe viitor să-și formeze un fel de trupă, în cadrul căreia să existe un DG cu el, un basist și un instrumentist, alături de care să poată merge și la diversele evenimente unde e invitat.
A început să scrie de pe la 12 ani, spunând că: ”m-am enervat că maică-mea mi-a găsit caietul pe care scriam și nu am mai putut scrie de-atunci deloc.”
”Pictez de când mă știu, încă de mică.
”Cu Oradea în imagini a început totul.
”Totul a început când aveam 12 ani și umblam cu bunica la piață și stăteam și mă uitam la tarabe...
”Eu sunt mai puțin cu muzica, mai mult scriu și până la urmă sunt mai apropiată de poezie.
”Eram prin clasa întâi și mi se spunea că nu sunt talentată, că n-o să cânt niciodată, că nu am voce și că sunt departe de a face muzică vreodată în viața asta.
E situată într-un adevărat campus, pe locul unde s-a înălțat complexul de clădiri al unei școli de jandarmi în 1912, într-un stil secession sobru.
Plimbându-te pe străzile întortocheate ale Oradei, la un moment dat vei observa o clădire parcă desenată de soare.
Pe strada Iosif Vulcan la numărul 7 din Oradea, Casa Fodor Izsó comprimă timpul prin arhitectura sa, cu fațade asimetrice.
Cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul României şi una dintre cele mai frumoase bazilici din Europa se află la Oradea.
În aproprierea Oradei, la numai 2 km de agistația urbană, se află Mănăstirea Sfintei Cruci, o oază de liniște și un tezaur spiritual.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, viața muzicală din Oradea se intensifică o dată cu venirea unui tânăr muzician, Johann Michael Haydn, fratele mai mic al lui Joseph Haydn.
Ajuns pe străzile orașului Oradea, trebuie negreșit să vizitezi grădina zoologică de aici...
În 1902, unul dintre cei mai productivi arhitecți ai orașului, Ferenc Sztarill, pornește lucrările la o clădire cu două etaje la intersecția străzii Teatrului cu Piața Ferdinand.
Când alegi să te relaxezi în apele termale din Băile Felix nu uita să vizitezi și obiectivele turistice din jur. Ar fi păcat să pleci de aici fără să vezi lacul cu nuferi.
Când treci prin centrul stațiunii de la Băile Felix, vei observa o biserică din stejar ars de-atâtea taine stă sfioasă, așteptându-și credincioșii.
Ştrandul cu Valuri se află în apropierea Rezervaţiei Naturale Pârâul Peţa din Băile 1 Mai şi lângă Detaşamentul de Pompieri.
Atunci când călătorești, ești pe drumuri și începi să vizitezi un oraș, în nici un caz nu îți dorești să ajungi la tribunal...
”Primul număr este mereu pe muzică pentru a atrage atenția, să vadă ce se întâmplă acolo, ce vrem să facem și așa le observăm și caracterul oamenilor...
”Se făceau cursuri la școală de prim ajutor pe clase, pe raioane, care aveau loc la dispensarul medical...
”Am cunoscut un austriac care avea o firmă de profil ce producea recipienți din plastic, iar eu am venit de fapr în România să vând pubele de gunoi oamenilor pentru a avea unde să arunce gunoiul...
”Vinul este singurul produs care are o lege proprie (legea viei și vinului), e singurul aliment care are o lege, e și cultură, și terapie și religie...
”De la 15 ani am zis: ‹Gata, nu mai am ce sta aici, plec! Nu mai am ce face la școala asta.› Iar mama mi-a zis că nu sunt bani pentru a merge la Chișinău să dau examen...
”Cred că mai devreme sau mai târziu, tot asta căutam și asta am vrut să găsesc: o formă în care să mă pot manifesta, care să-mi vină ca o mănușă.
”În copilărie mă cerceta visul de a fi poet și nu atât de a deveni pentru că la acea vârstă atât de crudă, mă socoteam poet fiindcă după fiecare lectură din poeții de la școală, încercam să-l imit în scrisul meu.
”Specialitatea” lui e muzica barocă, de aceea e plecat din țară de 4 ani în Franța. A fost școlit la Cluj, dar e crescut și născut în Oradea..
”Care-i rolul bogăției? Dacă rolul ei e statutul meu social sau împlinirea mea e păcat (de exemplu- bogatul căreia i-a rodit țarina)...
”În ʼ62 am fost la un concurs republican. Atunci se făceau niște concursuri republicane care se țineau la București și era finala.
”Am copilărit în casa pilot reabilitată, iar pentru mine a rămas ca o chestie sentimentală și în momentul în care am zis să facem ceva pentru o clădire, ne-am uitat pe fereastra primăriei și am văzut-o, iar toată lumea a propus-o.
”Eram în clasa a 8-a când a început toată treaba asta, pe care am dezvoltat-o în paralel cu job-urile pe care le-am avut.
”Am făcut aici liceul, am rămas la facultate și între timp încercam întotdeauna să fac ceva pe lângă. Aveam eu impresia că dacă faci ceva în paralel, te dezvolți un pic mai mult și ai un alt start în viață.
”Eram de 2-3 ani în presă și simțeam că mă complac într-o situație, că nu mai evoluez . Și m-am apucat de încă o facultate, de istorie.
”Am fost plecat în străinătate, în Austria, unde am studiat și am făcut facultatea și printr-o întâmplare am ajuns la Oradea.
Crișul Repede este unul dintre cele trei Crișuri (împreună cu Crișul Alb și Crișul Negru) care traversează o regiune plină de istorie: Crișana.
Situat în vecinătatea Hotelului, Aqua Park-ul President, e pus la dispoziția turiștilor din 29 octombrie 2012, fiind foarte așteptat și dorit atât de localnici. Reprezintă o alternativă bună în locul complexurilor aqua din străinătate.
Fiind considerata a doua stațiune ca importanță din România după litoral, Băile Felix s-au dezvoltat pe măsura așteptărilor.
”Când lucrezi în sectorul public, dacă ești un profesionist trebuie să vorbească despre tine rezultatele, nu tu. Există o practică ce se folosește foarte mult, mai ales în mediul public: ai o idee, imediat ieși în presă.
” Îmi place moda chiar de mic copil. Bunica era croitoreasă și tot timpul mă încuraja să fiu aranjată, să mă îmbrac frumos, nu neapărat cu cele mai scumpe haine, că nici nu era putere financiară...
Casa de Cultură din Oradea este un loc care găzduiește foarte multe activități.
Fiind una dintre puținele clădiri non-religioase din Oradea care scot în evidență apartenența la credința evreiască, Palatul Ullmann a fost construit în 1913.
Înainte de a traversa Podul Intelectualilor spre pietonalul Republicii al Oradei, în Piața 1 decembrie, la numărul 10 se află Facultatea de Medicină, un simbol arhitectural al orașului.
În colțul format de strada Vasile Alecsandri și Piața Unirii se află o frumoasă clădire în stil secession: Palatul Moskovits Adolf și fii. Mai este numit și Palatul Moskovits II.
Odinioară era cunoscută sub denumirea de Piaţa Sf. Ladislau. Apoi, între cele doua războaie mondiale a primit numele actual de Piaţa Unirii.
Încă din cele mai vechi timpuri educația a fost foarte importantă pentru orice comunitate.
Încă din secolul XIX se dorea înființarea unei biblioteci publice în Oradea dar aceasta a fost deschisă la începutul secolului următor.
Când ieși din parcul 1 decembrie din Oradea, dacă vrei să treci imediat pe partea cealaltă a Crișului Repede, Podul Intelectualilor e o cale simplă și plină de poveste.
Pe la 1900, canonicul Ladislaus Palotay făcea comanda unei clădiri ce avea să fie mai târziu azilul pentru bătrâni şi copii „Sfântul Ladislau”. Arhitectul şi în acelaşi timp antreprenorul lucrării a fost arhitectul Sztárill Ferenc.
E mai ușor să înveți ceva nou atunci când te joci! Iar când ai un spațiu de joacă pe măsură, timpul liber petrecut aici e un timp câștigat.Pe ideea aceasta a fost construit în anul 2007 parcul „Orășelul Copiiilor” din Oradea.
O călătorie pe meleagurile orașului Oradea nu poate fi încheiată fără o vizită în locul unde, de zeci de ani, copiii sunt formați în afara școlii prin diferite activități.
În spatele Palatului ce îi poartă numele( astăzi Hotel Astoria), Ferenc Sztarill a mai proiectat o clădire ce îmbogățește peisajul arhitecturii orădene. Este vorba despre Casa Salamon Goldstein, un produs al stilului secession transilvănean.
La începuturi, camerele de comerț și industrie au apărut într-o perioadă în care relațiile economice se dezvoltau din ce în ce mai mult, iar locul, data și modul de înființare fiind influențate de regimul existent în momentul respectiv.
Fără comunicare, o societate ar pieri încetul cu încetul. Vreme de secole poșta a fost și încă este un mijloc de legătură între oameni, de clasica scrisoare sau carte poștală la colete și alte servicii.
A fost ridicat în 1896, de către arhitectul Knapp F. pe malul Crișului Repede, în care a funcționat inițial Școala arhireală.
Când pașii singuratici ți se perindă pe străzile Oradei, din stânga și din dreapta clădirile noi și vechi, în reconstrucție sau reabilitare te întâmpină cu ospitalitate. Dacă te plimbi prin parcul Traian, vei observa la un moment dat o clădire albă și întinsă.
În 1905 arhitectul Rimanoczy Kalman jr., proiecta una dintre cele mai grandioase construcții ale stilului secession. Acesta a fost comandat de inginerul Moskovits Miksa,care a cumpărat terenul în 1904.
De cum ajungi în Oradea, iei străzile întortocheate la colindat. Ochii îți sunt atrași de clădirile cu arhitecturi care mai de care mai interesante. La un moment dat însă privirea-ți se oprește brusc. Te întâlnești cu Palatul Baroc din oraș.
Plimbându-te în voie prin parcul Traian, la un moment dat o clădire impozantă îți atrage privirea. Planurile de construire pentru aceasta, îi aparțin arhitectului-constructor de bănci Alpár Ignác, fiind ridicată în secolul al XX-lea.
Construcţia a fost realizată după concepţia episcopului Forgách Pál şi a servit ca locuinţă pentru clerici. Cele zece clădiri înşiruite au fost construite în diferite etape pe parcursul a peste 100 de ani, din 1750 până în 1875.
Muzeul Memorial ”Iosif Vulcan” a fost fondat în anul 1964, fiind consacrat abia peste un an, cu prilejul centenarului revistei Familia. În perioada 1896-1906, locuința lui Iosif Vulcan a funcționat și ca redacție a revistei.
Cu o istorie de aproape 1000 de ani, Cetatea Oradea este un obiectiv turistic de rang înalt nu doar pentru județul Bihor, ci pentru toată zona de vest a țării.
Odată ajuns să străbați la pas pietonalul din centrul orașului Oradea nu ai cum să treci cu privirea pe lângă o statuie masivă de bronz care depășește doi metri. Statuia îți inspiră verticalitate și demnitate și te face să vrei să afli mai mult detalii.
În prezent acestă clădire are funcții diverse. La parter recent a reapărut o unitate bancară, după ce ani buni funcţionase o farmacie.
Aflat în apropierea sinagogii ortodoxe, edificiul realizat din marmură neagră a fost înălțat în memoria comunității evreiești din Oradea.
Situat în centrul oraşului Oradea, spitalul are în spate o istorie încărcată. Clădirea în care funcţionează acesta a fost construită în 1731.
Atunci când vizitezi sau ești în trecere prin Oradea, unul dintre obiectivele de pe listă trebuie să fie și biserica baptistă "Emanuel" . O clădire imensă, gri, realizată într-un stil modern abia așteaptă să o vizitezi și să-i calci pragul pentru a-i descoperi tainele.
La începutul secolului XX apar în România primele locomotive electrice (e drept, de linie îngustă). În 1894 este construită o linie cu ecartament îngust (700 mm), la fabrica de hârtie Bușteni. Între 1894-1899, pe această linie s-au utilizat locomotive cu aburi.
Poate fi întâlnită foarte ușor cu privirea când te plimbi prin Piața Unirii. Aceasta a fost amplasată aici în 1994. E realizată de către sculptorii Alexandru Gheorghiță și Georgeta Caragiu și turnată din 8,5 tone de bronz.
”Am avut marele noroc în viață că încă de pe la 16-17 ani am fost implicat în ONG-uri, în viața asociativă. La început am fost la Cercetași foarte activ, după aia am trecut în partea de mediu."
Dacă este vreun loc în Oradea unde arta, istoria, cultura și arhitectura se concentrează pe fiecare metru pătrat, Piața Ferdinand este răspunsul potrivit.
Începutul secolului XX a fost o perioadă de glorie pentru Oradea. La nivel de arhitectură oraşul se transforma rapid. Arhitecţii se întreceau să proiecteze clădiri maiestuoase, atât de interes public cât şi privat.
În Oradea, clădiri vechi de peste un secol, te încântă cu a lor arhitectură, continuând să-ți spună povești și secretele uitate ale orașului. Una dintre ele este Palatul Apollo.
Omul sfințește locul! Această zicală este potrivită când vorbim despre Emanuil Gojdu(1802-1870). Cunoscutul avocat și susținător al drepturilor românilor din Transilvania a rămas în memoria orădenilor prin exemplul personal.
Municipiul Oradea își desfășoară existența în punctul de întâlnire dintre o zonă deluroasă, prelungire a Munților Apuseni, și Câmpia Banato-Crișană. Crișul Repede îl desparte în două părți reunite pe alocuri de unsprezece poduri.
La nivelul arhitecturii Oradea excelează! Un mozaic de stiluri ți se dezvăluie când colinzi străzile orașului: clasic, romantic, baroc sau seccession. Chiar ai putea spune că...
La începutul secolului XX, în Oradea, comunitatea evreilor înflorea. Populația era în creștere vizibilă, ajungând până la 15.000 de locuitori – înainte de al II-lea Război Mondial număra 30.000 de suflete, o treime din populația orașului.
Aurel Lazăr a fost un important avocat și om politic român, militant pentru drepturile românilor din Transilvania și artizan al Marii Uniri. Faptele sale au rămas în conștiința orădenilor de-alungul timpului.
Unul dintre punctele forte ale orașului Oradea este arhitectura diversificată a clădirilor, unele mai noi, altele trecute prin sita secolelor.
În Oradea, pe strada Roman Ciorogariu se află un complex dedicat ordinului călugăresc Premonstratens, recunoscuți prin veșmintele lor albe și contribuția pe care au adus-o la un moment dat orașului.
Dacă arta nu impresionează, nu uimește sau chiar să șocheze, atunci înseamnă că Radu Pământ nu e prin preajmă. Dar în momentul în care se petrece, toată lumea știe că despre el e vorba.
Terminând specializarea de limbi moderne aplicate, până în 2013 a lucrat ca traducător, aceasta fiind meseria ei de bază, dar apoi s-a dedicat în totalitate asociației.
”Din ʼ98 până-n ʼ99 am avut un repaos de rupere de la copilărie, de la loc și începerea unei alte vieți de la zero. M-am acomodat destul de repede și mi-am cumpărat un Golf Cabrio decapotabil, fiind 2 în toată Oradea și era o mașină cunoscută.
Din dorința de a împărtăși pasiunea ei și cu alți oameni, vrea ca împreună cu 2 asociate să înființeze o asociație- Teatrul independent, în cadrul căreia ele vor prezenta diverse piese de teatru.
Atunci când mergea sau era invitată la anumite evenimente, nu putea fi critică, fiindcă ”dacă un om te cheamă la vernisajul lui e o sărbătoare pentru el, cunoscuții și invitații săi. N-o să le strici tu sărbătoarea ca să îi faci de râs.
Niciodată nu și-a făcut planuri de viitor, mai ales când era mic, spunând că: ”ce mi se dă, iau și mă duc mai departe. Așa a fost și cu actoria - a apărut un domn în calea mea, căruia i s-a pus pata pe mine și gata.
Pasiunea sa legată de scris o nutrește de când era foarte mică, încă de-atunci apucându-se să scrie tot felul de versuri sau diverse strofe.
Imprevizibilul e cel cu care se luptă zi de zi în meseria pe care o practică. Deși are o pregătire serioasă în spate, alături de teste pe care le dă la anumite perioade de timp, niciodată nu știi ce se poate întâmpla.
„Tot ceea ce facem, de la an la an capătă culoare pentru că nu ne limităm la a face doar o anumită consultanță pe un monument. Scopul fundației e să și promoveze, să conserve, să propună programe, strategii și încercăm din fiecare să facem câte puțin.”
”De tot ce am eu se bucură foarte multă lume și multe guri fiindcă nu le-am făcut pentru mine. Nu mi-am construit pentru mine o casă. (...)Tot ce am făcut, a fost pentru oameni. Am făcut o clinică unde să vină oamenii să se trateze.
”La un moment dat îmi zice unul dintre prieteni:‹ Băi, eu mă duc la Cercetași.› Zic eu: ‹Ca ăia din filme?› Eu aveam un vecin cu care am învățat să merg pe munte de la 10 ani și mă bucuram că în sfârșit nu mai mergem singuri.
”Am început să umblăm prin școli, să lansăm cărți... Ideea proiectului cu Peri e ideea mea și când m-am dus la profesorul Mălinaș, prezentat fiind de- o cunoștință, zice: ‹Haideți, dați-mă gata! / Cum să vă dau gata?
“Nu era nimic aici înainte. Noi l-am construit de la zero. Era doar clădirea care niciodată n-a avut o destinație 100% culturală. Clădirea are o poveste interesantă, ea aparținând unei familii evreiești.
”Mie Dumnezeu mi-a făcut un mare favor. Eram de 6 ani și jumătate și mă întrebau: ‹Ce vrei să te faci?› Și eu am zis că birjar. O fetiță birjar? Eu am crescut într-un oraș mic unde ăsta era mijlocul cel mai serios de mișcare, de du-te, vino.
”Am fost în echipa fondatoare printre primii 3-4 care au participat în cadrul proiectului. Pe urmă am avut o pauză de câteva luni, fiind și în AIESEC și neavând prea mult timp, iar acum am preluat rolul de coordonator.
”Am terminat liceul de muzică la Cluj pentru a deveni profesor de pian. Am încercat apoi să intru la Conservator unde era doar un singur loc, dar nu am reușit.
”Târgu Mureș: ăsta era orașul în care am trăit. Ungurii când au intrat atunci, imediat au introdus că evreii până la ora 7 p.m. au voie să umble pe stradă. Au fost prăvălii unde evreii nu au fost serviți.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, evreii erau o parte importantă a comunității din Oradea. Aceștia reprezentau aproape un sfert din populația orașului și întreprindeau foarte multe acțiuni în folosul comunității.
Când ajungi în Oradea, trebuie să vezi unul din puținele muzee militare din țară. Astfel de muzee mai găsești în București, Constanța și Bacău.
Când intri în Oradea, nu poți să nu observi multitudinea de biserici construite aproape pe fiecare stradă. Până ajungi în centru de obișnuiești, dar nu poți trece cu vederea una dintre cele mai masive dintre ele.
Cum te plimbi pe străzile orașului Oradea, simți că traversezi o jumătate din Europa când privești în stânga și în dreapta. Bogăția monumentelor arhitecturale și decorul lor te lasă fără cuvinte.
Cu mult timp în urmă, comunitatea evanghelică din Oradea își construia, pe actuala stradă Tudor Vladimirescu, o mică capelă.
În urmă cu sute de ani, călugării mizericordieni au fost aduși aici pentru a se îngriji de bolnavi. Multe personalități din domeniul religios au făcut donații și a fost construit un spital și o capelă unde aceștia să își poată desfășura activitatea.
Una dintre importantele metode de a ajunge în orașul Oradea este calea ferată. Prima clădire de care ești întâmpinat când ajungi aici, pe această cale, este gara centrală.
Unul din cele mai importante simboluri ale orașului Oradea este Palatul Vulturul Negru. Acesta a fost construit la începutul anilor 1900 și reprezintă o adevărată bijuterie arhitecturală.
Dacă te plimbi pe străzile orașului Oradea și ajungi în parcul 1 Decembrie, vezi în centrul acestuia o statuie impunătoare. Aceasta este statuia soldatului necunoscut.
În momentul în care calci pentru prima dată pământul bine bătătorit al orașului Oradea îți dai seama că aici vei găsi multă istorie și diversitate. Nu ai voie să pleci de aici fără să vizitezi un loc inedit: o clădire în care astăzi funcționează un lactobar cum nu ai mai văzut.
La începutul anilor 1900, hotelul și băile Rimanoczy erau una din atracțiile principale ale orașului pentru cei care doreau să se relaxeze într-un cadru modern. Era cel mai modern hotel orădean din vremea aceea.
Sistemul bancar are un rol foarte important în dezvoltarea unei comunități. De aceea este recomandat să cunoaștem istoria acestui sistem. În Oradea poate fi văzută clădirea în care a funcționat prima bancă din zonă. Aceasta se numea Casa de economii a comitatului Bihor.
Orice inițiativă măreață începe cu un prim pas. În Oradea de început de secol XX, arhitectura clădilor a devenit asemenea unui organism viu care se dezvolta puternic. Atât de viguroasă a devenit încât, mărturia existenței sale o poți admira plimbându-te pe străzile orașului. “Inima” acestui organism este chiar stilul art-nouveau care a început să bată odată cu apariția casei Füchsl.
Stilul vienez secession în arhitectură a luat proporții la începutul secolului XX, în orașul de pe Crișul Repede. Clădiri impozante au început să se strecoare rând pe rând în Oradea, dându-i farmecul pe are îl are și astăzi.
În viața unui oraș există oameni a căror contribuție vine exact în momente dificile, de care locuitorii au nevoie. Pompierii sunt printre cei care intervin primii în astfel de situații. În Oradea, activitatea Brigăzii de Pompieri Crișana de-alungul timpului nu a trecut neobservată.
În centrul Oradei, pe cele două maluri ale Crișului Repede, arhitectura de început de secol XX și istoria își dau mâna. Din înțelegerea lor rezultă o înfățișare pe care cu greu o poți uita.
Acolo unde astătzi strada George Enescu se întâlnește cu Parcul Traian, arhitectul Rimanoczy Kalman Junior a văzut, la începutul secolului o clădire în formă de L cu trei etaje, în still secession. După planurile sale inginerul Reisinger József construiește clădirea Baroului Oradea în 1909.
”Au fost situații în care, având o zi proastă, venind la serviciu, întreb o mămică (asta tot timpul o să-mi rămână-n minte și-o s-o spun tuturor) care are o fetiță cu un sindrom genetic rar întâlnit, cum este, cum se simte.
"Încerc să le facilitez accesul spre angajatori prin acele târguri de carieră. Și mai mult decât atât, o firmă care-și dorește să ajungă în universitate să discute cu studenții, cred că e o oportunitate pentru ei să afle informații. "
Prima oară când am intrat a fost în anul întâi de facultate pentru că era prietena și nu mă interesau prea multe, eram îndrăgostit și-atât. După ce s-a rupt relația, vreo 2 ani și ceva nu am mai vrut să aud de AIESEC.
”Ceea ce e un fel de mândrie a mea , și poate fi și o mândrie a României, e că noi am dezvoltat primul training experiențial din țară.
În vremea construcției, 1899 – 1900, această clădire era numită „Teatrul Orășenesc din Oradea”. Aceasta urmează o veche tradiție teatrală a orașului Oradea, care datează din 1730.
Arhitectura orașului de pe Crișul Repede era o chestiune importantă pentru comunitatea ce îl locuia, la începutul secolului XX. Conducerea Oradei de atunci dorea ca arhitectura clădirilor să fie armonioasă și impunătoare.
”Am fost dintotdeauna un tip foarte implicat, curios să văd cum merge lumea. Am priceput cât de mult am putut și am fost înclinat mai degrabă spre a face ceva decât să stau. Îmi place să stau, dar să stau gândind.”
Construit în aceeași perioadă cu teatrul de aici, clădirea Bazar este un bonus oferit orașului Oradea de către arhitectul Rimanóczy Kálmán pentru comanda de execuție a teatrului. În actuala piață Ferdinand erau câteva case care au fost demolate.
„Am avut o viață foarte interesantă. De mic am avut spiritul acesta al competiției. Până prin clasa a IV-a, a V-a știu că îmi plăcea tot timpul să fiu competitiv.
O scurtă plimbare prin oraș îți este de ajuns. Încă de la primele priviri asupra clădirilor ești atras de stilul arhitectural al acestora.
Pasiunea sa pentru sociologie persistă din perioada adolescenței, când această materie era interzisă de comunism. De aceea mărturisește despre vechiul regim că:”Am fost foarte supărat pe regimul comunist; l-am urât pentru că nu se putea face nimic.
”Am un principiu: dacă Dumnezeu te lasă pe tine cu niște însușiri pe care le-ai transformat prin ani de muncă multă și experiență, în calități, dar nu le împărtășești nimănui, ți se iau.
”Noi, notarii, nu suntem o profesie căreia să-i poată fi aplicate regulile de piață pentru că suntem delegați c-un atribut de suveranitate al statului. Noi consemnăm și dăm putere de lege convențiilor dintre părți. (...) Suntem un fel de judecători de pace.
”Am primit o deschidere prin dans să văd omul altfel și pot să găsesc o paralelă cu absolut orice din viața reală în dans. Poți să-mi numești orice din viața reală și eu îți regăsesc în dans o paralelă. E o altă limbă și trebuie doar s-o traduci.
mă opresc la un popas ca să-mi adun gândurile. În depărtare se vedeau siluetele a două persoane. Puteam observa o fată şi un băiat. Ambii purtau ghiozdane în spinare. Aveau profilul unor călători.
Acum 113 ani, în luna februarie, se puneau bazele unei clădiri ce va rămâne un simbol al Orașului Oradea - Primăria sau mai bine zis Palatul Primăriei. În locul primului palat episcopal catolic demolat în anul 1901 a apărut, 2 ani mai târziu, o nouă construcție, în stil eclectic.
Pe vremea când evreii reprezentau o parte importantă a locuitorilor din Oradea, pe la 1870, aceștia s-au împărțit în două părți. S-au împărțit într-o comunitate ortodoxă și una neologă. Câțiva ani mai târziu, în 1877, cei din comunitatea evreiască neologă au început construcțiile unei sinagogi pe malul Crișului.
Pe locul actualului complex Vulturul Negru, cu mai mult de un secol în urmă funcționa o berărie sub semnul aceluiași vultur. Pe lângă aceasta mai era un han care purta tot numele de Vulturul Negru și nu la mare distanță un alt han celebru numit Arborele Verde.
În centrul Oradei, printre clădirile istorice își găsește locul Biserica cu Lună, un lăcaș de cult ortodox, numit și Catedrala Adormirea Maicii Domnului. De o privești, rămâi surprins, căci arhitectura barocă cu influențe neoclasice, o fac să se diferențieze din prima de alte biserici creștin-ortodoxe.
De îți faci drum să te plimbi prin micul parc Traian din Oradea ai să întâlnești o clădire plină de semnificație: un muzeu memorial dedicat lui Ady Endre. De-alungul anilor, imobilul și-a schimbat utilitatea. A rămas însă, strâns legat de personalitatea celebrului poet și jurnalist maghiar.
În Oradea de început de secol XX, poezia renăștea din ghemul de stereotipuri. Dragostea pentru cultura literară era pe atunci promovată de poeți maghiari ca Ady Endre, Dutka Akos, Juhasz Gyula şi Emod Tamas. Ei își doreau să aducă un suflu nou în publicațiile vremii.
Printre cele mai frumoase clădiri din Oradea se numără și mănăstirea Ursulinelor. În secolul al XVI-lea, în perioada Contrareformei, a apărut Ordinul Ursulinelor, care a avut misiunea de a educa tinerele și de a le transmite învăţăturile şcolii catolice.
Orice drum prin centrul orașului Oradea te face să îți întorci privirea spre acest edificiu construit în stil eclectic. Se înalță aici mândru de peste 110 ani și a fost ridicat pe vechiul palat al Episcopiei Greco-Catolice din Oradea Mare.
Celebrul arhitect Rimanoczy Kalman Junior. a știut cum să rămână în memoria orădenilor. A pus în aplicare cele mai bune idei ale sale orașul de pe Crișul Repede. Clădirile impozante proiectate de el între 1899 și 1914, anul morții sale, dăinuie și astăzi în centrul istoric. Una dintre ele, Palatul Rimanoczy Sr, i-a fost dedicată tătălui său, Rimanoczy Senior, care a devenit și proprietar al acesteia.
După ce am găsit cartea ”Fata din cămara zânelor” recomandată de moldoveanul din Țara Oașului găsesc o broșură cu informații despre acete meleaguri.
„Teatrul este emoție. El nu înseamnă nici dramă, nici comedie, el înseamnă emoție”.
„Dacă nu ai stat o zi în vie, nu ai făcut nimic. Trebuie să stai cu ea, să o simți pentru că e foarte sensibilă.”
“Partea de formare profesională vine după. Trebuie în primul rând să îți schimbi optica și să știi exact ce vrei.”
„Emoția e prezentă întotdeauna la competiții, dar trebuie s-o stăpânești”.
„Muzica e o artă iar arta cere sacrificii de timp și financiare.”
„Sunt un om practic. Îmi place să cânt, să dansez, să evoluez. Sunt un mic artist şi îmi place ceea ce fac.”
“Respectă-l pe cel de lângă tine, fă-ți treaba, servește-ți comunitatea și păstrează-ți obiceiurile și tradițiile.”
„Fiecare dintre noi este român. Două, trei versuri de Eminescu tot știm”.
În mâinile unui meșter olar, lutul cel simplu devine un vas prețios. În mâinile unei stiliste, îndrăgostită de ceea ce face, părul unei femei devine o operă de artă.
Ady Endre este unul dintre cei mai importanți poeți maghiari din secolul al XX-lea. El a crescut într-o localitate din județul Satu Mare care astăzi îi poartă numele, la doar 5 km de comuna Căuaș.
„Îi învăț pe copii că nu au voie să mintă pentru că îmi spune îngerașul și oricum știu tot ce fac, însă i-am obișnuit așa. Vreau tot timpul să știu ce fac, ce gândesc, pentru că altfel nu pot să-i stăpânesc. Chiar cred că am o relație specială cu ei și cred că asta e 50 % din ce contează”.
“Experiența în învățământ a fost pozitivă…și acolo trebuie să te comporți la fel ca și un manager de firmă”
Se află în comuna Căuaș, localitatea Ghenci. A fost ridicată pe locul unui locaș de cult mai vechi. Nu se cunoaște anul construirii acestuia, ci doar faptul că în 1869 a fost demolat. În același an ia naștere și actuala biserică.
Când treci prin Petrești, e imposibil să nu auzi de șvabi. Asta pentru că e a doua localitate unde sunt majoritari ca număr.
Șvabii sătmăreni sunt cel mai bine reprezentați, ca pondere, de localitățile Petrești și Foieni.
Biserica Reformată este o biserică creștină care a apărut în urma unei reforme protestante.
Am făcut karting vreun an jumătate și într-o zi nu a venit profesorul. Eram pe hol și așteptam să mi se deschidă ușa. De sus se auzeau căderile pe care le făceau judocanii.
Când studiezi o imagine mai mult, o zi- două, ai o imagine completă. Prima oară când îți dă omul, zici: ‹Ai, de capul meu!›.
În dimineața unei zile de toamnă a anului 1959 armata română a intrat în orașul Carei și
„Acum, noi șvabii, contribuim, cel mai mult pe partea culturală.”
“Trăiește ziua câte una” Este un sătmărean care și-a început activitatea în lumea artelor prin grafică și pictură. „Am făcut mulți, mulți ani de grafică”.
O plimbare târzie pe străzile Careiului. Luminile de la stâlpi îți dezvăluie orașul într-o nouă formă, învăluit în mister.
La doar 5 km de Carei, într-o localitate unde doar 3% din populație este de origine română, găsesc un monument ridicat în cinstea eroilor care au luptat în Primul Război Mondial.
Diversitatea județului Satu Mare ar fi incompletă dacă n-am vorbi despre șvabi. Din 1738, de când familia Károlyi a fondat cele 23 de colonii șvăbești și până în prezent, șvabii au contribuit prin cultura și obiceiurile lor la a crea o imagine originală Sătmarului.
„Mai puțin e întotdeauna mai mult. Nu-ți trebuie mult ca să fii fericit”
„Scopul meu e să le ofer o șansă copiilor să se dezvolte un pic, să-și schimbe un pic mentalitatea asta închisă și să mai vadă și altceva”.
În Țara Oașului, când intri în Negrești Oaș, pe partea dreaptă este un drum pietruit care, în aproximativ 20 de minute te duce până la o clădire a Ocolului Silvic.
Într-un orășel liniștit din județul Satu Mare, acolo unde liniștea și relaxarea sunt la ele acasă, multă lume vine pentru a se bucura de băile cu apă termală. Acest mic orășel se numește Tasnad și este renumit drept o stațiune balneoclimaterică.
În orașul Tășnad, acolo unde oameni din patru etnii conviețuiesc și lucrează împreună, găsim mai multe edificii bisericești. Biserica Greco Catolica este unul dintre ele și are o însemnătate mai specială.
„Dacă o melodie nu e tăbăcită de un grup etnic, de un popor, ea nu are valoare”.
“ Filmul e o activitate care te ține tot timpul în priză. “
„De aia ești profesor: să-l canalizezi și să-l duci (pe elev), dar nu cu forța și cu ‹pistolul la cap›. Cu aia n-o să-l duci nicăieri, ci să-l lași singur să se gândească și să aleagă variante”.
“Așa să te rogi: de parcă ai muri imediat și așa să muncești de parcă ai trăi o veșnicie.”
“Totul se poate rezolva. Dacă omul vrea ceva, trebuie să își orga-nizeze viața personală în așa fel încât să știe că va obține acel lucru.”
„ După mine, eu zic că cine îl iubește pe Dumnezău, iubește pe orișicine. Dar cine nu face asta, ăla fu numai rău.Ăsta-i adevăruʼ!”
“Datorită cancerului, m-am descoperit pe mine. Am învăţat să mă bucur de orice . De pisici, de iarba verde, de curcubeul ce intră pe fereastră . Mi-am descoperit prietenii şi cred că nimic nu e întâmplător“.
“Eu văd în design și modă, nu tendințe și culorile anului… pur și simplu reflectările tale, povestea ta, simțurile tale transpuse în haine”.
„Munca în echipă sau într-o comunitate presupune ca plusul meu să se reîntregească în minusul tău și invers. Dar pentru asta trebui să-l cunoști, să-l comunici și să acționezi”.
„Muzica e un gând al omului, care e interpretat prin sufletul lui, către alți oameni”.
“La noi lucră tăți copiii. Să ie dintr-o joacă, nu este copil să nu știe lucra. Numai care nu vrea, acela nu învață”
Munții și dealurile care protejează Țara Oaşului ascund multe secrete. Poporul de la care învăț este unul din cele mai vechi din toată lumea. De multe ori îmi aduc aminte ce norocos sunt că m-am născut printre aceşti oameni...
“Nu poți să țîpureşti sau să sufli în trâmbiță dacă nu bei o pălincă bună”.
„Noi nu suntem oameni decât prin educație”.
A fost ridicată acum peste 800 de ani. La început a fost construită ca mănăstire romano-catolică în 1175, dar în perioada marii reforme a devenit biserică reformată, păstrând acest statut până în zilele noastre.
După ce m-am făcut de râs încercând să trâmbițez sunt îndrumat și de soarele care parcă cu greu își face loc printre norii de densitate mare, către Moișeni. Cică se vorbește de ultimul fluieraș în viață pe care îl mai are Țara Oașului.
ncercăm să trăim prin singurele documente științifice și toate izvoarele pe care le avem, să vedem că lucrurile nu stăteau chiar așa.
La capitolul cultură, Satu Mare are un punct forte, care merită să fie pus cât mai mult în valoare: Filarmonica Dinu Lipatti.
La intersecția dintre zona colinară a Codrului și Câmpia Someșului, la 18 km de Satu Mare, este situau orașul Ardud, unde găsim și Cetatea Ardud.
Diversitatea etnică și culturală a Sătmarului se continuă și în planul spiritualității. Ortodocșii , romano-catolicii și greco-catolicii și-au găsit loc de exprimare în acest ținut.
Când spun că sunt la a treia generație, sunt unii care mă întreabă: ‹Și a patra generație?› și-aici mă atinge un pic...
- “ Sunt născut în orașul lui Eminescu, Enescu, Iorga şi Luchi- an. Am fost repartizat aici și prima dată am lucrat în Bixad. După care am fost responsabilul pentru cultură și turism în Țara Oaşului”.
Sâmbra oilor e pe 7-8 mai. Cea pe care o facem noi e cu o săptămână mai devreme. Și când e Sâmbra mare sunt oile noastre acolo. Ce se întâmplă ?
„Eu fac de atâția ani păpuși, de 20 de ani, de când tot sunt în pensie.Am făcut la mama mea acasă. Și nu fac două la fel. ”
E un "tezaur viu" al Țării Oașului și este înscrisă în patrimoniul UNESCO. Ea face trăistuțe tradiționale și clopuri pentru costum popular. Stă toată ziua și coase manual diferite modele.
S-a ivit oportunitatea să vin acasă pentru o perioadă, în condiţiile în care Casa de Cultură nu exista în Negreşti Oaş.
Una dintre cele mai cunoscute și atractive zone de interes tu- ristic din nord-vestul României, este cea a Tării Oașului în care pei- sajul montan înconjoară vasta arie depresionară.
Țara Oașului este un loc foarte bogat în istorie, povești și legende. Pe lângă toate astea, oamenii de aici trăiesc în credință și “au frica lui Dumnezeu” după cum zic ei. Edifi ciile bisericești, de toate felurile religiile își fac locul aici și se înalță cu mândrie spre cer.
Iarna s-a transformat într-o toamnă târzie. Pământul îmbibat de apă, abia mai poate respira. Ici-colo, câte-un copac se-alintă zgâindu-se spre cer, iar dealurile le țin și ele hangul.
Atunci când vrei să îți recapeți energia și pofta de viață, cel mai bun „tratament” este o escapadă pe munte, cu aer proaspăt și peisaje superbe.
Județul Satu Mare este recunoscut pentru multiculturalitatea și multiplele etnii.
Diversitatea județului Satu Mare ar fi incompletă dacă n-am vorbi despre șvabi. Din 1738, de când familia Károlyi a fondat cele 23 de colonii șvăbești și până în prezent, șvabii au contribuit prin cultura și obiceiurile lor la a crea o imagine originală Sătmarului.
Atât în primul cât și în al doilea Război Mondial, românii au luptat cu multă vitejie și nu s-au lăsat impresionați de forța armatelor inamice. Astăzi, în multe din zonele României sunt ridicate monu- mente în cinstea eroilor care au căzut în urma acestor războaie.
Aerul rece de afară îți trezește toate simțurile. Nimic însă nu te poate opri să îți continui drumul spre Schitul Sf. Arhidiacon Ștefan cel Mare din Luna Șes.
Te plimbi prin Tur, localitatea cea mai veche din zona Oașului. În cazul în care ți se face sete la un moment dat, poți alege să bei apă dintr-o fântână cu cumpănă.
Certeze te atrage cu încă ceva special. De data asta te conduce la o vâltoare (vultoare, în termenul local), unde numai auzind susurul apei din râu, deja îți curăță sufl etul.
Frumusețea Țării Oașului nu este reprezentată doar de construcțiile tradiționale, cele moderne sau alte monumente construite de mâna omului. Să nu uităm însă de natură, care își arată cea mai frumoasă față. Face asta atât prin forme de relief diferite, dar și prin elemente vizuale care se pot admira doar câteva minute sau ore pe zi.
Când vine vorba de tradiție și valori autentice oșenești, portul popular e musai de trecut pe listă. Este unul din lucrurile strâns legate de identitatea oșanului.
Revoluția din 1989 a trecut. Rămân însă amintirile pentru cei ce au căzuți în urma ei, amintirile celor care au trecut prin această experiență și mai ales, un rezultat: libertatea de exprimare a celor de astăzi.
Avea 16 ani când a mers la un campionat mondial care l-a marcat. „La 16 ani să-ți cânte imnul, e ceva minunat. E o senzație cu totul diferită față de cum mă simțeam la naționale. Abia pe la 4 dimineața am adormit.
În Satu Mare, cultura își găsește un loc potrivit de exprimare la Muzeul Județean. Vorbim de o instituție în atenția căreia se află multe obiective culturale din întreg județul. Aflată la intersecția străzilor Vasile Lucaciu și Calea Traian din centru, clădirea în care funcționează acum Muzeul Județean a fost “îmbrăcată” de istorie în haine multiple. Din 1936 de când a fost construită și până la terminarea celui de-al doilea război mondial, aici a funcționat prefectura județului.
În apropiere de centrul orașului Negrești Oaș, la câteva sute de metri de strada principală, este amenajat un muzeu în aer liber. Acesta este Muzeul Țării Oașului unde se găsesc case și alte construcții tradiționale din Țara Oașului.
Cei de la țară parcă nu au niciodată probleme. Ei își văd de viața lor liniștiți, nu se stresează așa de mult. Dar noi, cei de la oraș avem probleme existențiale, iar dacă nu avem, ni le facem.
Centrul Sătmarului abundă de monumente vechi, biserici și catedrale de mărimi gigantice. Unul dintre acești giganți este catedrala Adormirea Maicii Domnului.
